(de)Lirice

Abandon.

google.ro tumblr_l0n0xej4PZ1qa4asao1_500 (Small)

Ai simțit vreodată cum cazi, afon, în timp ce te ridici?

E ca și cum mergi în direcții diferite, în același timp.

Nu ai timp și nervi, nu mai ai cuvinte să-ți explici

Mâini ce scriu, mânjite-n curcubeu – un arc peste răstimp.

 

Alienarea unui suflet – un ochi de lac în mijloc de pustiu.

Aleg să caut nesfârșitul în ropot dur de herghelie,

Sălbatici cai să mă poarte… Pe unde? Nici nu mai știu…

Având apusu-n sânge, tâmpla muntelui mi-este coșmelie.

 

Eu ție îți sunt abandon, oraș murdar și fără de efect,

Mă înfiori cu manechini morți în palide ferestre,

Când, sub tălpi, îți plimbi aleile în centrul tău defect,

Îți las cuvinte-aruncate-n suflet – lada mea de zestre.

 

Comments

comments

4 thoughts on “Abandon.

    1. 🙂 oboseala, bat-o vina! așa-i viața de artist: ziua vesel, noaptea trist. deși nu sunt sigură despre ce artist vorbim.. în fine, cred că despre scriitori și soarta lor în orașe atâââât de mari. e poezie, bre! așa tre’ să fie! 😀 :))

      1. 😀 ma bucur ca ai argumentat: logic asa oarecum :)) Din seria „lunea nici iarba nu creste, nici florile nu-nfloreste”. Eu te cred si subscriu – nu pot tot liric ca n-am stofa – plus ca s-a incalzit – o dam pe materiale mai subtiri 😛 Eh, pot si eu ca tine vezi? 😛

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: