• (de)Lirice

    Acorduri neîncepute.

    Vibrez fără atingeri, în acord cu vorbele din mine, Sper că, într-o zi, voi asculta adânc și îmi voi spune: „Ce bine că sunt, ce mirare că încă mai ești!…” – Iar se lasă seara încet și groaznic peste București. ~ În sunet amorțit de lovituri spumoase-n suflet, Ma fac să simt, mă prefac că-l am complet, Dar tu știi, eu știu, dar noi nu știm să stăm – Fugim încolo și încoace, nu mai rezistăm. ~ Eu mie îmi scriu asta, la persoana întâi, știi, Poate așa mă acordez să sun cum vrei, să vii Și să ne cântăm un vals sublim, petale rupte – Pași timizi într-un sfârșit…

  • Panseuri

    Păsări în zbor sau cum să fii neom.

    Nu-mi plac păsările. Sunt mai atrasă mai degrabă de o suricată decât de o lebădă. Nu-mi plac păsările poate unde le văd eu ca pe niște ființe retardate. Nu o spun cu răutate și recunosc că am o prejudecată în privința lor. Curcile, mai ales. Alea sunt proaste. Dacă te strigă cineva cu acest apelativ, să mai fie și plouată, atunci cu siguranță nu e cea mai bună zi a ta și nici persoana respectivă nu îți este foarte apropiată. După mine, n-ar mai fi nici vie, dar asta este altă poveste. Păsările sunt ouătoare. Și ăsta e un aspect ciudat. Au în ele multe ovule din astea care fac coajă și din…

error: Content is protected !!