Panseuri

Păsări în zbor sau cum să fii neom.

Suricatas_01Nu-mi plac păsările. Sunt mai atrasă mai degrabă de o suricată decât de o lebădă. Nu-mi plac păsările poate unde le văd eu ca pe niște ființe retardate. Nu o spun cu răutate și recunosc că am o prejudecată în privința lor. Curcile, mai ales. Alea sunt proaste. Dacă te strigă cineva cu acest apelativ, să mai fie și plouată, atunci cu siguranță nu e cea mai bună zi a ta și nici persoana respectivă nu îți este foarte apropiată. După mine, n-ar mai fi nici vie, dar asta este altă poveste.

Păsările sunt ouătoare. Și ăsta e un aspect ciudat. Au în ele multe ovule din astea care fac coajă și din care, dacă au prins sămânță, ies pui. Acea perioadă de 9 luni din burta unei femei, la păsări se petrece în timp ce ea le clocește, deci este un proces extern. Ciudat. Se aseamănă cu șerpii. Yack! Da, știu, teoria evoluționistă, bla, bla, bla. Dar asemănarea cu șerpii tot mă înfioară.

Poate nu v-ați gândit niciodată la păsări în felul vrabiute-3_6c7d89d2a40cd2acesta.Eu, însă, da. M-am gândit mult.Pentru că ele reprezintă un paradox. Când sunt pe pământ, când pășesc sau țopăie zbanghii pe asfalt, nu mă impresionează cu nimic. Nu-mi spun nimic, nu văd nimic. Poate doar atunci când se scaldă. Da, atunci când vrăbiuțele, de exemplu, găsesc un ochi de lac și se udă gălăgioase, atunci îmi fură un zâmbet. Dar în zbor.. oh! în zborul acela de „nu îmi pasă”.. atât de lin, pare atât de ușor să te rupi de pământ..

Păsările sunt perfecte. În zbor. Tot corpul lor se transformă, capătă alte dimensiuni, alte forme de pe alte tărâmuri. Eu așa le văd – Cenușărese. Zborul este un basm modern venit din răstimpuri, este un vals atunci când pasărea e în căutare de cuib, de pradă, de hrană; este un tango pentru împerechere, este o salsa pentru dominație.Falco cherrug Zborul e perfect, de aceea nu îmi plac păsările care nu știu să zboare – e ca și cum ai avea o super motocicletă, dar nu știi să o folosești, sau nu știi, sau nu ești făcut să o folosești. Aici, păsările sunt retardate. Față de om. Pentru că omul s-ar adapta, așa cum a făcut-o în atâtea și atâtea situații, de fapt.

De ce nu poți transcrie sunetul unui zbor? Pentru că, în afară de perfecțiune, nu există niciun alt cuvânt sau interjecție care să îl descrie. Imaginați-vă porumbelul care vine la fereastră în căutarea firimiturilor. Îl vezi, în general, e gri, are chestiile alea pe cioc, ochii stranii, privirea curioasă de copil tembel. Te apropii și.. zboară. Atunci mă fascinează..

barza-alba1Gândiți-vă la o barză, urâtă creatură, cu picioarele alea stând pe vreun stâlp. Dar în zbor.. altă formă, altă perspectivă.. Să nu mai vorbim de gușa pelicanilor din deltă. Hidoasă. Dar când răsare din ciocul ăla o coadă de pește și aripile se deschid, totul devine dumnezeu.

dsc_1887

Păsările sunt oximoron în sufletul meu. Vreau să fiu ca ele, în zbor. Neom.

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: