• Particip, nu asist!

    Care este luxul tău preferat?

    „A avea brokerul taU de credite este un LUX, un LUX care NU COSTA! De acum ti-l permiti si tu pentru ca ne-am întâlnit!” Întotdeauna am încercat să mă imaginez la casa mea, cum o să ies dimineața pe terasă și îmi beau cafeaua liniștită, sorbind ușor din visul american, în timp ce pisica mea cea neagră se spală alene de parcă deține timpul… Nu a uitat de cele nouă vieți moștenite de la ființe ancestrale, necunoscute nouă. [*phone ringing*] Tresar, zâmbind în sinea mea. Sunt naivă, îmi zic și mă trezesc ținând telefonul în mână; de pe ecran, îmi surâde fotografia doamnei proprietare. Viitorul nu sună bine. Mă sună pentru banii de chirie.…

  • (de)Lirice,  Frânturi de suflet

    Mm?

    Care o fi visul meu? Pe unde o umbla el oare? Aici nu e, s`a dus cu vântul pe scânduri plutitoare? Sau, de fapt, stă cu nasul lipit de sticla ochilor mei, Căutand să afle gânduri despre îngeri blonzi ori zmei? La fereastra`mi rece, neagră, zac luminițe`n decor Și, de`ar fi după mine, le`aș întinde pe covor Să le pun sub tălpi, s`apăs tare, cu toată ființa, Iar când suflu`n ele, să`mi dispară`n gând dorința.

  • Frânturi de suflet

    Ai vrea să ai?

    ..vreau la plajă. Vreau să lâncezesc, să simt cum mi se topește untu`, vreau să uit de mine pe nisip (sau plasticu` de la șezlong). Vreau bronzul ăla de care m`am îndrăgostit astă`vară. Vreau să am vise frumoase pe care să le trăiesc ziua, sub puterea soarelui. Vreau să amorțesc de la atâta căldură și să mă trezesc cu o cola rece cu lămâie și gheață. Nu mai vreau coșmaruri! Vreau să am vise frumoase! Vreau să mă întind pe iarbă răcoroasă de munte, să mă joc cu un „cățeluș” ciobănesc, El fiind acolo să`mi facă cele mai frumoase și haioase poze. Și vreau să râd din toți plămânii pentru…

  • Aberații,  Despre mine și ce lucruri minunate fac eu

    Tonuri de roşu.

     Mă simt extraordinar. Am în faţa mea o lumină orbitoare ce îmi străpunge ochii cu suliţe dureroase. Aproape lăcrimez. Simt că nu am niciun gram de frică, iar trupul l-am lăsat undeva în urmă. Un vânt călduţ îmi mângâie tenul, am palmele deschise şi îl simt trecându-mi printre degete. Un porumbel calm îmi zboară deasupra creştetului şi scoate un sunet ce creează un psalm trist. Înaintez, dar nu păşesc. Tălpile arse sunt acum vindecate, nici măcar nu mai am cui să îi arăt cât pot fi de tare.. Solitudine. Şi o stare interioară febrilă, vizibilă exterior în flăcări de gheaţă. Nu pot desluşi nimic din ceea ce este în jurul meu, dar…

error: Content is protected !!