(de)Lirice

Am nimic.

Am nimic și am totuși acel ceva

ce mă înfioară atunci când închid

ușa după tine.

Vreau să-mi trezesc rațiunea

și zâmbetul și toată armonia

din mine.

 

Am nimic și totuși cred că am

să-ți spun azi ce aș lăsa pe mâine

sau altă viață.

Vreau să-mi (men)țin liniștea,

s-o-ntind pe suflet ca untul pe pâine

dis-de-dimineață.

 

Am nimic și totuși uite ce țin în palme –

Universul meu ce mi-l creez din flori și rame

de poze goale.

univers in vers

Comments

comments

4 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: