Despre mine și ce lucruri minunate fac eu
Titlul spune totul!
-
Pisica neagră și prietenii săi – despre feisbuc și alte alea.
Răsfoind paginile din trecut ale feisbucului personal, am constatat următoarele: am avut multe idei și multe bune în trecut și am impresia că, în loc să adun cunoștințe și experiență în talent, mai degrabă îmi arunc inspirația în bătaia vântului oceanic la fel ca atunci când împrăștii cenușa unui mort; aveam mai mult tupeu, sufeream de boala miserupismului crunt, ceea ce era un plus. pe atunci; încep să mă ofilesc ca o panseluță firavă și drăguțică atunci când am mai mult de lucru. rămân mai repede fără chef, plictisul mă cuprinde cât ai zice fleoșc; nu există ani pisicești, mâțele mele sunt la fel de scroafe. iubite; aveam cojones să zic…
-
De ce am ales să nu contez.
De frică. Frica mă paralizează și așa am ajuns să nu ajung la vot. Am văzut afișe pe fb cu nu votezi, nu contezi și, surprinzător, am căzut pe gânduri. Pentru două secunde. Apoi m-am scuturat de praf și ca un coregraf o să dansez cu frica, chemați un fotograf! :)) Lăsând versurile la o parte, am ales. Astăzi am ales conștient să stau acasă și să nu pontez. Ăăă, ăsta, să nu contez. Încă dinainte de a avea drept de vot, mi-am propus să nu ajung niciodată la urne. În niciun caz. Însă azi am avut un zvâc! Pentru alea două secunde am regretat minutele de după perdeaua albastră. Și…
-
Haștag: eneprostu.
Un hashtag este un cuvânt sau o frază, precedate de semnul #. Este o modalitate de a înștiința prin etichetarea tipului de conținut. Cuvintele care apar în mesajele de blogging și rețele de socializare. (dexonline) Așadar, vă înștiințez de nesomnul meu prin diez eneprostu. Am senzația că numai mie mi se întâmplă. Am avut câteva seri în care mă lua somnul pe la douășpe noaptea și ziceam binemersi, că adormeam și eu ca omu` pe la unu, unu jumate. Acum, niet! Iarăși îl dau pierdut pe moșulică. Hă hă! Ce chestie! Până și eu îmi caut un moșulică, tot prost și ăla, dar al meu trebuie musai să vină înainte de miezul…
-
10 motive pentru care mă bucur că a trecut vara..
Am văzut că e la modă treaba asta cu 10 motive pentru care.. e bine să bei cafea, introvertiții sunt mișto, bărbații înșală, o căsnicie eșuează sau cățeii ridică piciorul când.. în fine, ați prins ideea. Am zis să fac și eu o asemenea listă cu cele 10 motive pentru care mă bucur că a trecut vara. Mă gândeam eu așa, ieri, când veneam de la cumpărături. Așadar… 10 motive pentru care mă bucur că a trecut vara 1. economisim benzină – pentru că nu mai folosim aerul condiționat. Și încă un plus ar fi că mașina trage mai bine. Mai ales când e vorba de un motoraș micuț. 😀 2. răcoarea…
-
Decorticarea!
*Semnul exclamării, semnul exclamării, semnul exclamării* Mă gândesc că nu mai vreau să mă gândesc.. Am niște stări nefirești, extraordinare (adică în afara ordinii) de câteva zile.. Poate sunt meteosensibilă și nu știu eu. Nu-mi place să fiu meteosensibilă, tu! Nu-mi place nici măcar sintagma asta! Sună a refren de șlagăr, un tip cu o tipă buclată cântă de zor pe brânci prin Herăstrău, toamnă târzie și bacoviană, el în hidrobicicletă, ea, diafană, se cacă din sălcii.
-
Da Vinci`s demons.
Un nou serial, un nou început. După doar 20 de minute, sunt prinsă în acțiune. Pauză. Nu-mi găsesc ideile, mă gândeam să amintesc de Inferno – Dan Brown, dar sper să am timp să o termin weekendu` ăsta, fără alte scuze. Să văd dacă pot să las filmu`. Vedem.
-
Întâiu` mai – NU.
Era firesc să amintesc de așa ceva. Azi am zis nu! Nu grătarelor, micilor, gunoaielor pe iarbă de munte sau cojilor de sămânță din nisipul Mării Negre. Iubesc natura sincer și văd în fiecare an cum ăștia o sufocă încet cu fum de fripturi și pungi de plastic uitate, răvășite, aruncate peste tot. Mă doare fizic să prevăd știrile din următoarele zile. De luni încolo vom fi și noi bombardați cu aceleași idei conform cărora românii nu sunt educați, nu respectă și nu iubesc ceea ce ne oferă relieful nostru, fo` free. Azi am zis nu snobismului de a merge la mare pentru că e trend. Am zis nu manelelor…
-
Despre minciună – cuvinte!
După faptă şi răsplată, se spune.. Deci, după o minciună, în mod firesc, vine o pedeapsă. În prima propoziţie, lucrurile sunt pozitive; nu neapărat, dar la un prim ochi, aşa se pare. Apoi, trecând la cea de-a doua, lucrurile capătă clar o conotaţie negativă. Eu, când zic minciună, mă înfior. Poate că mă lovesc de ea în fiecare zi şi de-aia. Direct sau indirect. Habar nu am. Dar, pentru mine personal, minciuna nu e bună, indiferent de contextul în care se scaldă. De asta, aici, în loc de răsplată prefer pedeapsă. De asta ridic o sprânceană când cineva încearcă să mă mintă. Pentru că mă prind. Repede. Pentru că sunt deşteaptă. Şi…
-
Editorial Atelier jurnalistic
-
Alegeri.
În viață trebuie să faci alegeri. Îți alegi tot felul de chestii pentru tine, chestii care`ți fac plăcere și ajungi să alegi și să îndepărtezi ceea ce e toxic pentru organismul propriu. E instinctul care iți cere asta! Să nu vorbim și de un orgoliu incomensurabil (ca în cazul meu!) pentru că atunci lucrurile devin destul de grave și tăiate din scurt într`o formă dubioasă, doar de mine știută sau bănuită. Poate crezi că bat câmpii, dar am ajuns la concluzia că destinul nu e altceva decât o serie de alegeri pe care omul le ia (conștient sau nu). Nu poți avea totul, dar cu siguranță poți rămâne cu nimic.…
-
Off-topic
Postul ăsta va fi unul off-topic. Adică ar fi, da` nu prea. Aș vrea să trag linie după un an. 2013 a fost unul dintre cei mai plini ani din viața mea. A venit cu schimbări, a venit cu decizii… A venit, dar iacătă, a și trecut. Suntem deja la jumătatea lui decembrie, aș putea să trag o concluzie. Am trăit intens anul acesta, asta ar ideea centrală în jurul căreia m-am învârtit. M-am învârtit și am amețit. De dragoste, de pasiuni nebune, de trăiri nemaiîntâlnite, de planuri mărețe ce îmi taie răsuflarea numai la gândul că le voi duce, pe rând, la bun sfârșit. Așa se spune, la bun…
-
Cine poa’ sa zica ce e linistea?
Poate fi vorba de liniste ca „fara zgomot” sau ca „singuratate”. Eu nu stiu ce sa zic. Printre putinele dati in viata mea cand raman muta. Treburile merg bine, eu asa vad. Merg asa cum le-am creionat eu insami directia. Ia uite, ma doare genunchiul stang. Liniste. Ca singuratate. Pura fictiune. Revin de acum. 26… La mai mare, mah! Biciiiiz >:) PS: Scriu de pe tableta, de unde si explicatia pentru un asa scurt text. Sunt si altele de zis. Postarile sunt santiere in lucru.