Despre mine și ce lucruri minunate fac eu
Titlul spune totul!
- București cu blocuri gri, Despre mine și ce lucruri minunate fac eu, Jurnalism, Ochi de pisică neagră, Particip, nu asist!, Radiografia unei zile
Ziua prin București și Noaptea Muzeelor.
Știu că am sărit o filă din jurnalul meu, o am în cap, dar deocamdată nu i-am dat nicio formă. Trebuie să decupez fotografiile și să le atașez cu agrafă de birou. Să îmi iau cariocile și să desenez printre amintiri. Stop Pagina Mea Georgiana, remember? 🙂 #oracol Acestea fiind spuse, trec la partea propriu-zisă a articolului: ziua, prin Bucureștii vechi, Noaptea Muzeelor pe Calea Victoriei. 🙂 Ne-am întâlnit la Castelul Țepeș. L-am căutat ceva timp, dar era acolo, mă aștepta frumușel pe dreapta, cum urci dealul. :)) Am văzut că era prea multă lume și, evitând astfel de locuri, am zis să facem câteva fotografii…
-
Jurnal de Craiova – Pagina întâi
Fusei la Craiova. Bă, îmi plăcu. Dar tare, tare mult! 🙂 Pentru prima pagina din acest jurnal voi fi nevoită să mă întorc puțin în timp ca să povestesc de concurs. Dar voi fi succintă și am să trasez doar câteva linii: blogal, Tradem, Craiova Culturală și locul 2 câștigat cu selfie-urile lui Brâncuși. Păi, despre ce vorbim noi aici, domnule? 🙂 09 mai 2015. Sâmbătă dimineața Ca de fiecare dată când știu că trebuie să ajung undeva, mă trezesc devreme. Mai devreme cu vreo 3 ore. Aveam un tren de prins pe la 10:45, așa că mi-am pus telefonul să sune pe la 7 și jumătate. M-am trezit înainte să înceapă melodia…
-
Unu mai verde ca altul.
Anul trecut, de 1 mai, am scris de ce spun nu Întâiului Mai. Anul acesta voi atașa o poză cu acel verde crud la care visez tot timpul anului și de care am avut parte în weekend. Ca să fiu eficientă, am făcut un colaj foto și am editat trei poze într-una singură. 😀 Verde e culoarea ce predomină, dar regăsim și elemente cool, de vamă, #casăfiupătrend: teniși, apă, verdeață, dar am avut parte, în plus, și de soare, liniște și aer curat! 😀 La voi, ce culoare a avut Întâiul Mai frumos? 🙂
- București cu blocuri gri, Despre mine și ce lucruri minunate fac eu, Jurnalism, Particip, nu asist!, Radiografia unei zile
„Cărțile deschise” au rămas închise…
Mi-am petrecut ziua onomastică hoinărind prin magazine și alergând printre milioane de gânduri ce-mi electrizau emisferele cerebra.. de fapt, sar peste introducere și trec direct la subiect. În fiecare an, din ’95 încoace, pe 23 aprilie, se sărbătorește Ziua Internațională a cărții și a drepturilor de autor. Editura Litera și ziarul Ring au organizat un eveniment în cinstea cărților și ne-au invitat să formăm un lanț uman în jurul Casei Poporului, fiecare urmând să ținem în mână o carte deschisă. Participarea la Noaptea cărților deschise îți aducea o carte gratis. Asta a adunat ceva lume. Dacă e ceva moca, românu’ se înghesuie. Nu contează că nu a citit în viața lui…
-
De ce port ruj roșu.
Am văzut acum ceva timp un status pe facebook care, trebuie să recunosc, m-a pus pe gânduri. Nu la modul acela filosofic, că nu e cazul, ci mai degrabă m-a oprit pentru trei secunde în loc: Eu de ce port ruj rosu? Asta era întrebarea: de ce toate fetele poartă ruj roșu în ultima vreme? Pentru că se poartă. Da, majoritatea fetelor au început să opteze pentru acest ruj doar pentru că e în trend. Și este în trend de ceva timp. A, da! Și pentru că e sexy, bineînțeles. Dar nu ar trebui să fie vorba numai despre asta. Rujul roșu s-o purta el pe podiumurile caselor de modă sau pe…
-
Prin „Bucureștii lui Eliade”.
Mircea Eliade este unul dintre acei scriitori care m-au marcat încă din timpul liceului. L-am descoperit la țigănci, i-am demascat subînțelesuri, am încercat să-i mențin, totuși, acea aură de mister pe care însuși autorul și-a creat-o în juru-i. Eliade s-a jucat cu sacrul și profanul, a jonglat cu simboluri, transformând lumea mahalalei bucureștene într-o lume magică. Asociația Română pentru Cultură, Educație și Normalitate, A.R.C.E.N. pe scurt, a organizat (și) ieri un traseu cultural pietonal „Prin Bucureștii lui Mircea Eliade”, la care am participat (cu mare drag), alături de peste o sută (!) de persoane care mai de care mai… pestrițe. 🙂
-
De ce să mergi la Operă?
Am chef de o listuță din aceea cu bulbi drăguți. 😀 Pentru că nu am mai făcut una de multicel. Aseară am fost la Operă. Din nou. Este a doua oară când merg și, cu siguranță, nu va fi ultima. După ce am alergat (la propriu și la figurat) după un loc de parcare în zonă, am ajuns în fața clădirii impunătoare a Operei Naționale București. Acolo mă așteptau Sorina, Anda și Maria. 🙂 Mi-am prezentat scuzele de rigoare, am povestit în trei rânduri cum am găsit eu loc de parcare în fața unui cabinet, cum am lăsat mașina acolo și cum m-am întors după ea atunci când am realizat că…
-
Idei pentru acasă :)
Întotdeauna mi-am imaginat cum va arăta casa în care voi locui atunci când voi fi mare. Așa că, de-a lungul timpului, mi-am făcut tot felul de idei despre felul în care o voi decora. Pe măsură ce le voi aduna de prin calculator, le voi scoate la iveală. Mă gândesc că aș vrea să le văd pe toate la un loc, iar atunci când va fi cazul și chiar voi fi la casa mea, să le scot din… cutia neagră. Sau arhivă, așa cum o știm cu toții. 🙂 Pentru astăzi, am ales câteva imagini preluate de pe topdreamer.com. Sunt genul acela de fotografii DIY (do it yourself/ fă-o tu, în…
-
SuperBlog mi-a dat SuperPuteri!
Cum îmi dau seama că un eveniment la care am participat a fost sau nu unul reușit? După numărul de poze cu care am plecat în telefon de la petrecere. De la Gala Spring SuperBlog 2015, nu am decât amintiri „împrumutate” de pe grup. În memoria zmarfonului, doar câteva. Vorbesc despre fotografii, să nu uităm. Că, de adunat, am adunat multe imagini în sertărașul SB din emisfera cerebralo-pisicească. :)) Zâmbete, dans, glume, oameni deștepți. Și trezi până târziu. SuperBlog mi-a dat SuperPuteri. Acum știu că:
-
Metafore, c-așa se poartă.
De obicei, la volan îmi vin cele mai multe idei. În legătură cu orice, oricum, oricând. Azi dimineață, pe drum, timp de o oră și jumătate, am scormonit prin sertarele creierașului, am colindat munți de amintiri (da, voi scrie despre experiența de la Băile Tușnad – mi-nu-nat!), am cotrobăit prin cotloanele sufletului meu și, eventual, al altora. Mi s-a aprins beculețul atunci când a răsărit și soarele. Nu-mi place să compar oamenii pentru că nu-mi plac lucrurile începute și neterminate. Dar este în firea noastră să catalogăm, așa ne funcționează creierul, nu putem percepe mai bine lucrurile decât așa – categorisind. Așadar, povestea ar suna cam așa:
-
Check-in: Băile Tușnad.
Voiam să scriu despre asta altă dată, dar m-am gândit la ceea ce am învățat la seminarul de Tehnici de redactare… „Scrie atunci, la cald, când încă trăiești ceea ce vei povesti în cuvinte! Pe urmă, vei vedea altfel lucrurile, mai de la distanță și, astfel, îți vor părea mai reci, riscând să pierzi din substanță!”. Iată-mă! Scriu (cu entuziasm, trebuie să recunosc) că mă aflu printre câștigătorii campaniei „Scrie pentru drepturile oamenilor”, iar premiul va consta în participarea mea la atelierul „Youth Bloggers for No Hate”, cu participanţi din mai multe ţări europene, ce are loc în perioada 26 – 28 martie 2015, la Băile Tuşnad, în hotel O3zone. See you there! 😀 PS: Articolul…
-
Cea mai nouă listă – 2015
Inițial, am vrut să pun titlul „Sfârșituri de început”, dar m-am răzgândit la timp. E 2015, vin cu ceva nou! Vreau să scriu ca și cum ar fi sfârșitul lumii, iar eu transmit de la fața locului. Douămiiși5șpe a început din plin, se simte asta cu nasul liber și se vede cu ochiul tot atât de.. limpede. În fine, vorbăraie multă anul ăsta! Vorbim, de fapt scriem, frate! Adicătelea, mai precis, eu scriu, voi citiți.. I, robot, dacă știi. Totul va veni de la sine ca și cum ar fi vreun virus în wordpressu` meu care generează auto-content. 😀 Nu promit nimic, dar e de ajuns că scriu aici, negru…