Europa înseamnă acasă!

Astăzi vă vorbesc în calitatea mea de cetățean european. Dar nu orice fel de cetățean, ci în calitate de proaspăt ales președinte al Parlamentului European. Acum îmi dau seama că niciun vis nu este prea mare atunci când îți dorești ceva cu adevărat! Sunt mândră că am curajul să ies în fața voastră astăzi și să vorbesc despre mine ca despre fiecare dintre voi.

La fiecare cinci ani, cetățenii UE își aleg reprezentanții în Parlamentul European, iar cele mai recente alegeri au avut loc anul trecut în luna iunie.

Dacă mă uit la discuțiile cu privire la evenimentele petrecute înainte de venirea mea, trebuie să menționez că, în decursul anului 2014, Parlamentul a dezbătut o gamă largă de subiecte de actualitate care priveau atât politicile interne, cât și evenimentele internaționale majore – șomajul în rândul tinerilor și diferitele inițiative conexe, piața unică digitală, situația alarmantă a deficitelor de plată și impactul acestora asupra principalelor domenii de politică, migrația, cu o atenție specială pentru situația din zona Mării Mediterane.

De asemenea, Parlamentul a acordat o atenție deosebită mai multor alte evenimente, precum hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene privind păstrarea datelor, aspectele legate de libera circulație a persoanelor și scandalul legat de supravegherea efectuată de Agenția Națională de Securitate a Statelor Unite. În domeniul relațiilor externe, situația din Ucraina și relațiile UE-Rusia au fost în mod evident în centrul discuțiilor, dar și alte puncte fierbinți din lume au fost monitorizate îndeaproape (cum ar fi Irakul, Siria, Daesh și luptătorii străini europeni, dar și Palestina). În plus, negocierile privind un parteneriat transatlantic pentru comerț și investiții (TTIP) cu Statele Unite au atras o atenție considerabilă, iar Parlamentul a reacționat prompt și la epidemia de Ebola, discutând parametrii răspunsului UE.

În cursul anului au existat, de asemenea, câteva momente importante, precum discuțiile referitoare la aniversarea a 100 de ani de la izbucnirea Primului Război Mondial, cea de a 25-a aniversare a căderii Zidului Berlinului și vizita efectuată de Papa Francisc la Parlament.

Pe lângă menținerea trează a atenției asupra acestor discuții și momente importante din istoria Europei, trebuie să vorbesc despre proiectele mele în calitate de președinte al Parlamentului European (PE).

Care este rolul meu, dar mai ales ce face PE?

Uniunea Europeană are șapte instituții: Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene, Comisia Europeană, Consiliul European, Banca Centrală Europeană, Curtea de Justiție a Uniunii Europene și Curtea Europeană de Conturi. Parlamentul are trei roluri principale:

Rol legislativ

• Adoptă legislația UE, împreună cu Consiliul UE, pe baza propunerilor Comisiei Europene.
• Ia decizii cu privire la acordurile internaționale.
• Ia decizii cu privire la extinderea UE.
• Revizuiește programul de lucru al Comisiei și îi cere să propună acte legislative.

Rol de control

• Exercită control democratic asupra tuturor instituțiilor UE.
• Alege președintele Comisiei și aprobă colegiul comisarilor în ansamblu. Poate recurge la o moțiune de cenzură, obligând Comisia să demisioneze.
• Acordă descărcarea de gestiune, adică aprobă modul în care s-a cheltuit bugetul UE.
• Analizează petițiile cetățenilor și formează comisii de anchetă.
• Discută politicile monetare cu Banca Centrală Europeană.
• Adresează interpelări Comisiei și Consiliului.
• Participă la misiuni de observare a alegerilor.

Rol bugetar

• Stabilește bugetul UE, împreună cu Consiliul.
• Aprobă bugetul pe termen lung al UE („cadrul financiar multianual”).

Președintele reprezintă Parlamentul atât în relația cu celelalte instituții ale UE, cât și pe plan extern, și are ultimul cuvânt de spus cu privire la bugetul Uniunii.

Există numeroase tematici europene prin care Uniunea Europeană încearcă să-și extindă ajutorul și să-și dezvolte activitatea în cadrul celor 28 de state membre, printre cele mai arzătoare fiind cele legate de afacerile economice și monetare, sănătate, transport (infrastructură), comerț, fiscalitate, justiție și afaceri interne, ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, politica externă și de securitate.

În ceea ce privește audiovizualul și mass-media, există reglementări și anumite norme europene ce garantează circulația liberă și echitabilă pe piața unică europeană, indiferent de modul de distribuție (canale TV tradiționale, video la cerere, internet etc.) a producțiilor mass-media audiovizuale – cinematografice, video și de televiziune.

Cultura și creativitatea se află în centrul proiectului european. Cultura ne definește identitatea, aspirațiile și modul în care ne raportăm unii la alții și la lumea înconjurătoare. În perioada 2014-2020, UE va investi 1,46 miliarde de euro în sectorul culturii și audiovizualului, prin intermediul programului „Europa Creativă”, buget ce a crescut cu 9% față de cel anterior, iar propunerea mea este ca acesta să fie mărit și în următorii ani (prin suplimentarea granturilor) pentru că sectorul culturii și creației din Europa contribuie la creșterea economică, ocuparea forței de muncă, inovare și coeziune socială, unele dintre cele mai importante valori promovate de Uniunea Europeană.

Un alt obiectiv căruia îi voi acorda o deosebită importanță este acela al educării tinerilor și al dezvoltării proiectului Erasmus, promovând egalitatea de șanse în domeniul educației și al integrării profesionale.

Statele membre ale UE sunt responsabile de propriile sisteme de educație și formare profesională, însă UE le ajută să stabilească obiective comune și să facă schimb de bune practici. Noul program Erasmus+ își propune să reducă șomajul în rândul tinerilor, ajutându-i să-și amelioreze competențele și șansele de angajare.

După finalizarea studiilor, tinerii au nevoie de un loc de muncă. Aceasta este o problemă reală cu care se confruntă țările din întreaga lume. Pentru a contracara efectele îmbătrânirii populației, politica UE privind aspectele sociale și ocuparea forței de muncă este concepută astfel încât:

• să facă mai ușoară trecerea de pe băncile școlii în câmpul muncii;
• să faciliteze găsirea unui loc de muncă;
• să modernizeze sistemele de securitate socială;
• să faciliteze mobilitatea lucrătorilor pe teritoriul UE;
• să reducă sărăcia;
• să protejeze persoanele cu handicap.

Migrația este, de asemenea, un fenomen larg răspândit pe teritoriul Uniunii Europene. Din acest motiv, UE și guvernele naționale colaborează pentru a coordona sistemele de securitate socială pe teritoriul Uniunii, astfel încât lucrătorii să-și poată primi în continuare pensiile și prestațiile de securitate socială atunci când își schimbă locurile de muncă și lucrează în diverse țări din UE.

Toate acestea nu sunt, totuși, de ajuns. Trebuie să completez cu o discuție despre un alt proiect sensibil din cadrul tematicii Uniunii Europene, anume Politica UE în domeniul transporturilor.

Transporturile constituie un sector economic-cheie (cu o valoare adăugată brută de 4,8 % sau 548 de miliarde EUR pentru toate cele 28 de țări ale UE), care asigură peste 11 milioane de locuri de muncă în Europa.

Pe măsură ce societățile noastre devin din ce în ce mai mobile, politica UE încearcă să ajute sistemele de transport să facă față provocărilor majore cu care se confruntă: congestionarea traficului rutier și aerian, dependența de petrol, emisiile de gaze cu efect de seră, infrastructura.

Datorită politicii UE, sectorul european al transporturilor a înregistrat progrese considerabile în ultimii 20 de ani:

• un transport aerian, maritim și rutier mai sigur;
• un program de lucru rezonabil pentru cei care lucrează în sectorul transporturilor;
• mai multe posibilități de transport pentru pasageri și întreprinderi;
• mai puțină poluare;
• progrese tehnologice către un transport mai ecologic.

Cetățenii europeni care călătoresc în UE sunt protejați de cele mai bune drepturi ale pasagerilor din lume, acestea acoperind toate mijloacele de transport: avion, tren, vapor și autobuz sau autocar. Concurența a crescut în cadrul tuturor tipurilor de transport: rutier, aerian, feroviar și maritim. Transportul a devenit astfel mai sigur, transportul fiind realizat inteligent prin sprijinirea de către UE a cercetării, inovării și introducerii unor noi tehnologii ecologice de transport.

În ceea ce privește finanțarea proiectelor de dezvoltare a infrastructurii, din ianuarie 2014, UE dispune de o nouă politică privind infrastructura de transport, care va conecta continentul de la est la vest și de la nord la sud. Această politică urmărește să reducă decalajele existente la nivelul rețelelor de transport naționale, să elimine blocajele care împiedică buna funcționare a pieței unice și să depășească bariere precum normele tehnice feroviare incompatibile.

Această politică este finanțată prin Mecanismul pentru interconectarea Europei și dispune de un buget de 26 miliarde EUR până în 2020. De asemenea, va beneficia și de planul de investiții pe trei ani al Comisiei, menit să deblocheze investiții publice și private în valoare de cel puțin 315 miliarde EUR, până în 2017.

Las aceste teme deschise și menționez că, dacă doriți ca Parlamentul să acționeze cu privire la o anumită chestiune, îi puteți adresa o petiție (on-line sau prin poștă). Petițiile se pot referi la orice subiect care intră în sfera de competență a UE.

Mă opresc aici spunându-vă că voi face în așa fel încât, prin intermediul comunicării interculturale, al dezvoltării programelor educaționale și al celor de integrare a tinerilor în câmpul de muncă, dar și prin interconectarea prin infrastructură a tuturor statelor membre, toți cetățenii Uniunii Europene să simtă că Europa înseamnă acasă!

Am ales să răspund provocării BlogalInitiative și să vă scriu de la Tribuna Europei. Materialul video? Poate În curând… 😀

Comments

comments