-
Tată!
Azi este despre tine, tată! De când am deschis ochii, te-am văzut râzând și strigându-mă „gălușca tatii”. Mi-am amintit de momentele noastre fericite, puține, ce-i drept, dar fericite… Mai era loc de trăit aproape de noi, de copii, nepoți, mai aproape de familia ta. Aveam nevoie de tine, dar tu aveai nevoie de timp. Și nu l-ai mai avut.. Azi este despre tine, tată! Ai fi împlinit 68 de ani. Ar fi trebuit! Era prea devreme când ai plecat. În puterea nopții de ianuarie, pe tine te-au lăsat puterile. Și ai plecat într-o lume mai bună, știu sigur. Pentru că te mai visez încă. Mai vii, mai vorbim și-mi arăți…
-
Lamulțean, bloguț drăguț! La anul trecem în clasa zero.
Pfiu, oameni buni, cum mai zboară timpul.. Cred că v-ați spus asta de multe ori în ultima vreme. 😀 Eu nu contenesc în a mă minuna de trecerea timpului, a zilelor, a lunilor (pline), a anilor. Astăzi am primit un mesaj care m-a binedispus, dar m-a făcut să fiu și nostalgică. Mai mult decât sunt de obicei. 😀 Mesajul este de la WordPress: lamulțean, bloguț drăguț! El, în nebunia lui, m-a anunțat că au trecut 5 (cinci) ani de la înscrierea mea pe această platformă… Cinci ani, băi! Asta înseamnă că, pe 19 septembrie 2011, eu luam decizia de a-mi muta catrafusele de pe blogspot.com (unde scriam de alți trei ani)…
-
La mulți ani, Mami meu!
Astăzi este ziua ta și îți zic La mulți ani, Mami meu! Ți-am zis și aseară, ca să fiu prima care îți urează din suflet tot ce e mai bun pe lumea asta și să-mi fii sănătoasă! Te-am ascultat seri la rând povestind vrute și nevrute, te-am auzit râzând, dar te-am și ținut să nu cazi atunci când plângeai… Am suferit împreună în clipe cumplite și, deși tu erai cea care ar fi avut nevoie mai mare de mine, ai uitat de toate, le-ai pus deoparte și m-ai ținut strâns în brațe spunându-mi că totul va fi bine. Și a fost! Îmi place când îmi spui, de fiecare dată înainte să…
-
La mulți ani, tată!
Mai e puțin și trece ziua ta… Ți-am zis La mulți ani! de mai multe ori azi. De fiecare dată când mi-a zburat gândul către tine. Și m-am tot gândit de ieri că trebuie să scriu ceva. Am simțit că trebuie, dar nu am știut cum să încep. Până acum, când îți zic La mulți ani, tată! Să știi că îmi lipsești enorm, atât de mult încât toate cuvintele pe care le-am învățat până acum nu-mi sunt de ajuns să pot țese sentimente pe care, mai apoi, să ți le arăt. Uneori, îmi este ușor să scriu, cuvintele se rotesc în fața ochilor mei, se aleargă într-o joacă de copii.…
