Tată!
Azi este despre tine, tată!
De când am deschis ochii, te-am văzut râzând și strigându-mă „gălușca tatii”. Mi-am amintit de momentele noastre fericite, puține, ce-i drept, dar fericite… Mai era loc de trăit aproape de noi, de copii, nepoți, mai aproape de familia ta. Aveam nevoie de tine, dar tu aveai nevoie de timp. Și nu l-ai mai avut..
Azi este despre tine, tată! Ai fi împlinit 68 de ani. Ar fi trebuit! Era prea devreme când ai plecat. În puterea nopții de ianuarie, pe tine te-au lăsat puterile. Și ai plecat într-o lume mai bună, știu sigur. Pentru că te mai visez încă. Mai vii, mai vorbim și-mi arăți parcă un drum pe care, cumva, ar trebui să apuc. Ne-am întâlnit și erai bine. Așa să fii mereu, oriunde ai plecat acum 8 ani…
Azi este despre noi, tată și fiică, despre alintul tău, despre acel „pistruiul lui tata”, despre pupatul de sâmbătă dimineața, când îmi aduceai ouă prăjite cu bulion deasupra, cum știai că îmi plac, și mă lăsai să mă uit în continuare la Magician sau la Arlechino.
Mi-e dor de tine, tată! Și-mi pare rău și regret că nu putem sărbători așa cum mi-aș fi dorit, cum ar fi fost normal să se întâmple. Cu Alin, cu mami, noi, ai noștri. Și era atât de bine..
Rândurile astea sunt scrise direct în aer liber și le ridic spre cer odată cu privirea. Nu pot să nu plâng, degeaba îmi spui să nu.
Mi-e dor de tine, tată! Și, chiar dacă în lumea asta nu mai aduni timp în jurul vârstei, eu tot îți spun: La mulți ani, tată! Te iubesc.