La mulți ani, tată!

Mai e puțin și trece ziua ta… Ți-am zis La mulți ani! de mai multe ori azi. De fiecare dată când mi-a zburat gândul către tine. Și m-am tot gândit de ieri că trebuie să scriu ceva. Am simțit că trebuie, dar nu am știut cum să încep. Până acum, când îți zic La mulți ani, tată! Să știi că îmi lipsești enorm, atât de mult încât toate cuvintele pe care le-am învățat până acum nu-mi sunt de ajuns să pot țese sentimente pe care, mai apoi, să ți le arăt.

Uneori, îmi este ușor să scriu, cuvintele se rotesc în fața ochilor mei, se aleargă într-o joacă de copii. Mai opresc din ele, le iau ca pe un fulg și le așez ușor pe foaia virtuală. Mi-e dor de tine, tată! Ți-am mai spus? Da, știi asta de la rugăciunile de seară când mă rog să-ți fie bine și încerc să mă gândesc cum mai arăți, acum la 64.

Alteori, ca acum, îmi culeg litere din sarea de pe obraji… Nu-mi place să vorbesc despre asta, cred despre mine că sunt puternică (și sunt!). Dar nimeni nu e perfect, toți avem slăbiciuni – viața ne face mai meschini, ne omoară inocența încet și sigur, smulgându-ne și ultimul licăr de speranță ce mai pâlpâie în noi. Ne pictăm măști pe care le luăm de pe noptieră în fiecare dimineață. Azi râzi, mâine plângi, dar, de frica (pre)judecăților celorlalți, o alegi tot pe aia rânjită.

Eu râd, dar plâng, tată! Pentru că simt dor, simt lipsă, simt și strig, dar râd… Pentru că așa m-ați învățat voi, părinții mei – râzând le treci pe toate. De e pace, de-i război.

Mi-e dor de tine, ți-am mai spus? Da, știi asta din visele în care-mi apari să mă împingi de la spate, să mă ajuți, să-mi dai un imbold să nu uit să fac ceea ce-mi place, păstrându-mi coloana vertebrală dreaptă. Îți semăn, știi? Am luat multe de la tine și mă mândresc că îmi curge Moldova prin vene…

Că veni vorba, mai știi când ascultam Stratan acasă? Ascultam împreună, deși te prefăceai că nu auzi. Mi-a plăcut de la început, de parcă glasul sângelui îmi striga din aortă că graiul ăla îmi sună mai cunoscut și mi-e mai aproape decât cred eu. Am ajuns la un concert al lui și ți-am dedicat, pe rând, toate melodiile. Mă gândeam cum dansam și ce mai râdeam când eram toți acasă… Poate de-asta a fost o seară nemaipomenită! Am stat la rând să fac poză cu el,

mi-am luat și magnet de frigider cu o imagine din seara aia să am amintire. Să păstrez la vedere parfumul unei seri în care te-am simțit în fiece viers, deși nu mai vorbeai moldovenește de mult timp, de când eu nici nu eram ființă pe lumea asta.

Am făcut mai multe fotografii în ziua aia. Am filmat și o parte din concert. A doua parte e mai tremurată – dansam. 🙂 😀

https://www.youtube.com/watch?v=iK92pSllaiU

La mulți ani, tată! Datorită ție, iubesc Moldova și pentru tine am cântat în seara aia:

Moldova mea frumoasa, eu te iubesc!

Comments

comments