• Frânturi de suflet,  Panseuri

    În spatele ușilor închise..

    Astăzi am avut un moment din acela în care te deștepți de parcă ți-ai lua o palmă peste ochi, în care ți se confirmă lucruri pe care le știai, dar le țineai departe de văzul tău și al tuturor, gânduri bine ferecate în spatele ușilor închise.. Am auzit o femeie plângând. Trecând pe lângă o ușă (rămasă) anonimă, am tresărit. Dinăuntru se auzea un bocet de femeie. Sugrumat, ca pentru ea, plângea pe cineva cu vorbe. Jelea. M-am oprit pentru o clipă și am realizat timpul. Nimic nu ne aparține, doar timpul este al nostru.” Seneca M-am regăsit în starea ei și am simțit ce zicea. Vorbe plânse, rupte din…

  • Poveste urbană

    Poveste urbană – 1

    Era în bucătărie. Nu pentru că îi făcea plăcere să gătească, dar avea nevoie să-și umple timpul cu ceva. Să-și umple golul. A căutat o rețetă de prăjituri pe net și a găsit ceva simplu cu cacao și ceva zahăr pudră la final. Cu tricou negru și șorțul înflorat, se mișcă într-un du-te-vino continuu între frigider și dulapul cu chestii. Bine, nici nu îi e foarte greu pentru că are o bucătărie cât jumătate de cămară. Are deseori senzație de claustrofobie, cum că tavanul i-ar atinge firele de păr din creștet, ar merge parcă un pic adusă de umeri. Stă mai mult cu geamul deschis, măcar crăpat. Agitația de afară…

  • Comentez.,  Vorbe de duh

    Loc cu linişte şi verdeaţă..

    Mda.. Mi-e frică noaptea în cimitir. Merg ziua fără nicio spaimă, ba chiar cu gândul liniştitor că voi vorbi cu Alin faţă în faţă. Noaptea nu! Deşi, de câte ori am fost la tămâiat când se crăpa de ziuă, nu a ieşit nici o mână din mormântul vreunui străin şi nici Alin nu mi-a răspuns la vreo întrebare. Măcar asta ar trebui să-mi dea de gândit. În fine.. Viaţa mi-a declarat război şi nu prea îmi place mie să pierd. În liceu mă foloseam de sintagma asta: trebuie să îmbrac din nou armura cavalerului medieval să merg să înfrunt morile de vânt. Iată că, la atâţia ani de atunci, se dovedeşte a fi…

  • Frânturi de suflet

    Dumnezeu m`a jefuit!

    Da! Chiar așa! Dumnezeu a intrat cu bocancii în viața mea și m`a jefuit. Mi`a luat oameni de preț și a lăsat în urma Lui numai dezordine. Nimic nu mai e la fel. Toate sunt date peste cap, nelalocullor, lacrimi sparte de podea și suflet ciobit în două locuri. Chiar și așa, nu mă dau bătută. O voi lua de la zero. Când voi ajunge la zero, deocamdată sunt pe minus. Știi, când te întorci acasă la tine și vezi totul gol, parcă nimic nu te înveselește și nimic nu`ți poate alina durerea. Încerci să umpli golurile cu chestii. Vezi că nu merge și iar cazi. Și casa e tot goală și, răvășită…

  • Frânturi de suflet

    7 luni.. (20 august 2010)

    „Azi se fac 7 luni.. 7 luni de când nu am mai vorbit… Nici nu știu ce aș putea să spun, să scriu pt că mi`e teamă că nu voi exprima exact ce simt. Din punct de vedere fizic, o durere în piept, durere surdă ce e acolo în fiecare clipă, durere cu care m`am obișnuit, face parte din mine. La fel și lacrimile zilnice pe care le vărs.. La fel și toți fiorii ce mă trec de câte ori îl simt lângă mine, deseori.. Dpdv psihic, sunt ruină. Încerc să`mi mențin zidurile drepte să pot adăposti mai bine acest gol imens.. Nu trebuie să arăt nimănui nimic din toate…

  • Frânturi de suflet

    Rămas bun, tată!

    Femeia cu coasă mi-a mai răpit pe cineva drag, nu era de ajuns că mă lăsase fără Alin. Nu m-a întrebat, nu l-a întrebat, mi l-a răpit pur şi simplu fără să apuc măcar să-mi iau rămas bun. Mă simt goală şi fără de speranţă. Sunt moartă pe toate planurile, nimic nu-mi trezeşte simţurile, toate îmi par fade şi fără de culoare. Nu am vrut decât să-mi iau lumea în cap şi să am linişte. Nu am preferat calea mai uşoară, am luptat. Dar acum văd că mă lupt în gol, nu am nicio mulţumire sufletească, nimic, nicăieri. Într-un timp credeam că tot ce zboară se mănâncă şi că lumea-i…