Jurnalism,  Particip, nu asist!

Cărțile copilăriei, la plimbare pe două roți.

Când eram copil, visam la o bicicletă care să fie numai a mea. Voiam una pentru fetițe – roz, fără cadru și nu prea înaltă. Până la urmă, am învățat să merg pe o bicicletă rusească (sau românească?), mare, cu cadru și fără frâne prea bune. Dar mă distram de minune! Până am călcat un om. 😀 Nu am mai nimerit să pun frână, iar cu direcția și așa nu stăteam prea bine… M-am speriat, ce-i drept, dar faptul că omul acela nu m-a certat, ci mi-a zis să am grijă să nu mă lovesc și mi-a ciufulit, prietenește, părul din creștet, m-a ambiționat și astfel am reușit să dau piciorul peste cadru, să nu mai merg chinuită pe sub el. Eram în clasa a doua. Și îmi plăcea la școală.

google.ro 3182a455dedecebd871c0a05393d9f0f

Am avut norocul să cresc cu o bibliotecă de câteva sute de cărți în casă. Jumătate din peretele sufrageriei era ocupat de rafturi pline. Cărți mai vechi sau mai noi, Cănuță, om sucit sau Cuore, inimă de copil, toate mă așteptau să le deschid. La unele mă atrăgeau coperțile colorate, la altele, desenele dintre capitole sau fotografiile din biografia autorului, de la începutul cărții. Nu le-am citit pe toate. Nici pe departe. Dar am crescut cu setea de cunoaștere, cu dragoste de carte și de universul literar. Pe care, mai târziu, învățam să-l creez eu însămi, atât pentru mine, cât și pentru ceilalți.

google.ro tumblr_lprme7XVOO1r04w55o1_500

Poate că și tu ai amintiri asemănătoare, mai ales dacă te-ai născut în jurul anului ’89. Cum era vorba aia: sunt copilul 90’lor? 🙂 Eu sunt. Și mă mândresc cu asta. Am copilărit pe vremea când prieteniile se legau în fața blocului, nu pe facebook, când nu mergeai pe bicicletă din fața televizorului, într-un joc pe o consolă, ci în spatele blocului, unde ne întâlneam să facem ture de parc. Pe rând, cu aceeași bicicletă. Sau unde ne jucam de-a școala, citeam împreună și ne puneam note în catalog – un caiet de mate.

Anii au trecut și am ajuns să mă uit cu nostalgie la vremurile acelea. Astăzi am aflat că și alți oameni mari se gândesc la copilărie. A lor, dar mai mult a altora. Însuși Alteța Sa Regală Principele Nicolae al României s-a alăturat campaniei de promovare și susținere a lecturii și a sportului în rândul copiilor. Acesta va pedala peste 1.000 de kilometri alături de campionul național la ciclism, Alex Ciocan, și importanți oameni de afaceri din țară, în beneficiul proiectelor inițiate de Asociația Curtea Veche pentru promovarea lecturii la nivel național. În turul ciclist caritabil „Cărțile copilăriei pe bicicletă”, vor fi parcurse 10 orașe în 9 zile!

blogalinitiative.ro Afis_tur_ciclist_Asociatia_Curtea_Veche-565x800 (1)

Eveniment unic în România, turul “Cărțile copilăriei pe bicicletă” se va desfășura în perioada 23 aprilie – 3 mai și va traversa 13 județe în 9 zile, din Sighetu Marmației până în Constanța. Toți cei care doresc să participe la eveniment sunt invitați să se alăture gratuit, pe bicicletă, de la intrarea în orașele parcurse pe traseu până la punctele de întâmpinare a plutonului de cicliști, conform programului afișat pe site.

asociatiacurteaveche.ro harta-tur-ciclist-01

De ce cred că este nevoie de cât mai multe și cât mai vizibile evenimente de acest gen? Statisticile vorbesc de la sine:

  • aproape 50% dintre absolvenţii de studii liceale nu promovează examenul de bacalaureat;
  • țara noastră se află la coada clasamentului în Uniunea Europeană privind numărul de cărţi citite pe cap de locuitor; peste jumătate din cetăţeni (53.3%) au dificultăţi de înţelegere a ceea ce citesc, situându-se pe ultimul loc din Europa la acest capitol (cf. Comisiei Europene);
  • România este printre puţinele ţări din Uniunea Europeană care nu oferă elevilor programe de lectură adaptate nivelului lor de înţelegere;
  • 25% dintre copiii și 18% dintre tinerii români (cu vârste între 18 și 24 de ani) sunt obezi;
  • România se află pe locul în trei în Uniunea Europeană la obezitate, cu 50% din populație supraponderală și 25% obeză, ceea ce duce la o serie întreagă de probleme de sănătate, multe dintre ele mortale;
  • 60% din români nu practică sport niciodată.

Împreună putem schimba aceste cifre! Dacă nu te poți alătura echipei pe traseu, promovează și tu evenimentul și donează (aici) pentru copiii României de mâine! Fiecare sumă donată ajută la integrarea copiilor din mediul rural în programul național de lectură “Cărțile copilăriei”, prin care Asociația Curtea Veche realizează donații de carte și creează cluburi de lectură în comunități din medii defavorizate.

Copiii defavorizati merita si ei sa aiba carte! Hai sa le facem parte! Doneaza! 🙂

Comments

comments

6 comentarii

  • Sarcasticu

    Sunt curios cine a făcut statisticile alea. Cam trase de păr! Dacă 50% din oameni sunt obezi, chiar sunt foarte curios după ce fapte și statistici s-au luat, sau mai bine spus, doar pe ce grup de oameni s-a bazat cercetarea asta, ei bine, atunci înseamnă că n-au luat, chiar deloc, în seamă și viața rurală. 60% din oameni nu au făcut sport niciodată? Poate iar, la fel, e vorba doar despre un grup. Și nu despre întreaga populație.

    Asta înseamnă că uităm, cum am scris mai sus, viața rurală. Și acolo nu se face deloc „sport”, există muncă sisifică, nu în zadar. Sau dacă muncești, muncile de câmp, de exemplu, nu se numește sport, nu?

  • Pisica Neagră

    Statisticile sunt luate de pe site-ul asociatiacurteaveche.ro (http://asociatiacurteaveche.ro/pebicicleta/?page_id=3553), îți dai seama că nu le scoteam de la mine. Plus că eu aș fi fost, într-adevăr, mai optimistă. Oricum ar fi, nu cred că cifrele sunt foarte departe de adevăr, mai ales pe partea de educație.
    În ceea ce privește munca la câmp și sportul… Mă gândesc că sportul înseamnă mișcare, iar la câmp chiar te „miști” că altfel nu termini rândul de porumb de cules. 🙂

    • Sarcasticu

      La partea de educație nu m-am băgat pentru că tinde spre adevăr. Chiar suntem un popor de needucați, ca să nu fiu prea rău și să zic alte boacăne. :))

      Mama lui de cules de porumbi! 🙁 Am sechele cu muncile astea. :)) Vorbesc din propria experiență. Oricum, tind să cred că 25% din populația noastră este obeză/supraponderală. 50-60%, deja e aberant. :))

      • Pisica Neagră

        știu că așa pare, dar nu este aberant. dacă citești cu atenție, acolo scrie că 50% din populație este supraponderală și doar un sfert din populație este obeză. e esențial să faci diferența între ăștia doi termeni. 😉

        • Sarcasticu

          Observ diferența dintre oamenii obezi și supraponderali. Asta înseamnă, mai pe limba oamenilor, că 75% din populație sunt grași. Oare să fie așa? Eu nu cred. Eu zic că maximum 25% din populație este supraponderală și obeză. Mixturi.

  • Pisica Neagră

    Când zici că sunt „grași”, probabil te gândești la cei care sunt vizibil grași – burtă, picioare groase, femei cu șolduri extra-late etc. Dar asta se poate măsura științific (cu cifre) cu ajutorul indicelui de masă corporală (care se calculează în funcție de înălțime,sex, vârstă și greutate). În momentul în care depășești un anume IMC din ăsta, atunci ești considerat supraponderal (unde ai anumite riscuri dpdv al sănătății), apoi după un alt IMC ești obez (alte boli), apoi ești obez morbid (adică prafalete). Despre deosebirea asta îți spuneam mai sus. Deci: 25% numai obezi, adică 1 din 4 români. Ceea ce mi se pare just. La fel de just ca 50% supraponderali, adică au IMC mai mare de 25 (ceea ce e foarte ușor de depășit). 🙂

    Uite aici o imagine sugestivă plus formula de calcul și claasificare a indicelui de masă corporală: http://ro.wikipedia.org/wiki/Indice_de_mas%C4%83_corporal%C4%83.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: