Radiografia unei zile – 15 ianuarie 2017. Mihai Eminescu și Ziua Culturii Naționale

Ideea asta cu Radiografia unei zile mi-a venit în urmă cu vreo 5 ani, atunci când am scris despre o zi de filmări pe teren cu TVh, televiziunea la care am făcut practică în timpul anului I la master. Încă mi se pare o alegere inspirată pentru una dintre acele zile în care am făcut mai multe lucruri și despre care pot scrie liniștită în același articol. 😀

Acum a venit rândul zilei lui Mihai Eminescu, 15 ianuarie. La data de 6 decembrie 2010, s-a semnat decretul de promulgare a Legii privind declararea zilei de 15 ianuarie — Ziua Culturii Naționale. Avem, așadar, 7 ani de când celebrăm cultura în România. Oficial.

Între timp, lumea își vede de treabă, nu s-a schimbat nimic. Și mă întreb eu acum: de ce ar fi altfel? Nu e ca și cum lumea a fost deșteaptă și iubitoare de cultură dintotdeauna și ne-am prostit noi acum. E drept că parcă sunt mai mulți proști decât altădată (proști, nu doar analfabeți, ca odinioară).. În fine.

Radiografia unei zile – 15 ianuarie 2017 – Ziua lui Mihai Eminescu

Prima parte a zilei m-a găsit în Cimitirul Bellu, acolo unde se adună în fiecare an oameni iubitori de cultură, poezie și frumos. Recită poezii, îi cântă romanțele și povestesc despre cel ce a fost Mihai Eminescu. Ultima găselniță, exagerată rău, zic eu:

Formula teoriei relativității a fost inventată de Mihai Eminescu.

Sau, cel puțin, așa susținea un domn aflat la fața locului. 😀 Nu știu, domnule, ce să zic despre furăciosul de Einstein, cum s-a bucurat el de succesul cuvenit unui român. Noi chiar suferim de mania persecuției. Deși, inevitabil, îmi vine în minte cazul lui Petrache Poenaru cu stiloul lui..

Pe un frig inimaginal, repet: pe un frig inimaginabil, mi-a plăcut (ce chestie!) să mă plimb prin liniștea aia de moarte, spartă de vocile preoților veniți la mormânt pentru a săvârși slujba de veșnică pomenire. Înconjurată de oameni cu o medie de vârstă ce sare de 50 de ani, nu m-am simțit deloc intrusă. 😀 Să mă îngrijorez? Nup. E deja târziu. :))

Am făcut fotografii pe Aleea Scriitorilor și m-am oprit la locul de odihnă al unora dintre cei mai mari scriitori ai literaturii române. Odată ce ajungi printre ei, îi privești altfel. Atunci realizezi cât de oameni au fost, adică muritori. Nu sunt doar niște comentarii pierdute prin manualele alea prăfuite, nu sunt doar subiecte de examene. Au fost oameni, dar au ajuns nemuritori.. 🙂

Am filmat câteva cadre acolo, revin cu episodul 9 din Negru Vlogă. Apropo de asta, nu ați zis nimic despre ce a ieșit după Food Bloggers. Așa faceți? :))

Later Edit:

Open Mic – seară de poezie la BEAT Bar Umanist

Periodic, de bunăvoie și nesiliți de nimeni, ne mai adunăm să citim poezii proprii și să-i ascultăm pe mult mai experimentații poeți contemporani – Mircea Enescu (Releveu), Viku Zenescu, Georgiana (nu eu) și alții pe care, sincer, nu i-am reținut. Locul nu e ămeizing, dar așa ne simțim noi mai poeți. :))

Ei bine, de data asta am citit și eu câteva poezii publicate pe aici, deliricele mele dragi. Am refuzat inițial, dar apoi am zis că alt moment mai potrivit nu va fi. 15 ianuarie a fost, până la capăt, o zi dedicată poeziei, în primul rând. Am avut niște emoții teribile, nu neapărat că mă aflam în fața a douăzeci de perechi de ochi, cât pentru act în sine. Poeziile mele sunt bucăți din mine, scoase din străfunduri uneori, tocmai de aceea mi se părea că mă (supra)expun. Bașca, o făceam de bunăvoie. Mă veți asculta în vlogul următor, cum ziceam. 😀

Dar, deocamdată, vă las cu imaginile din întreaga zi. #brb

Comments

comments