Radiografia unei zile
-
Hai afară la zăpadăăă – Care e faza cu replica asta? :D
A început de ieri să cadă Câte-un fulg. Și n-a mai stat. :)) Și uite așa ne-am trezit noi într-o iarnă în toată regula. Ar fi fost un adevărat noroc să avem zăpada asta de Crăciun. Atunci chiar ar fi fost de poveste întregul scenariu. Dar nici așa nu a fost târziu. Mi-a dat ceva fiori că s-ar putea să nu ajung în București la timp cât să mă apuc de treabă (job, evenimente and stuff), dar acum cică ar fi mai bine, drumurile-s de circulat. Mai greu, dar nu imposibil. Fix cum îmi place când vine vorba de.. orice. 😀 Ai grijă ce-ți dorești că s-ar putea să ți…
-
Toamna, la 15 km de centrul Bucureștiului. Palatul Mogoșoaia, palat brâncovenesc
De cele mai multe ori, alegem să nu mai vedem frumusețea din jurul nostru – a lucrurilor, a oamenilor, a vieții în general. Băgăm capul între umeri și alergăm de colo până colo fără să ne mai uităm în stânga sau în dreapta. Nu am timp, mă grăbesc, nu-mi pasă, am treabă sau alte scuze de genul. Oprește-te și ia o gură de aer. De aer curat. 🙂 La numai 15 km de centrul Bucureștiului, toamna a potopit împrejurimile. A dezbrăcat copacii de verde și le-a dat o haină mai… geloasă. Cum ieși din București, pe Șos. București – Târgoviște, undeva, pe stânga, găsești Parcul Mogoșoaia, în cadrul căruia se află…
-
Lamulțean, bloguț drăguț! La anul trecem în clasa zero.
Pfiu, oameni buni, cum mai zboară timpul.. Cred că v-ați spus asta de multe ori în ultima vreme. 😀 Eu nu contenesc în a mă minuna de trecerea timpului, a zilelor, a lunilor (pline), a anilor. Astăzi am primit un mesaj care m-a binedispus, dar m-a făcut să fiu și nostalgică. Mai mult decât sunt de obicei. 😀 Mesajul este de la WordPress: lamulțean, bloguț drăguț! El, în nebunia lui, m-a anunțat că au trecut 5 (cinci) ani de la înscrierea mea pe această platformă… Cinci ani, băi! Asta înseamnă că, pe 19 septembrie 2011, eu luam decizia de a-mi muta catrafusele de pe blogspot.com (unde scriam de alți trei ani)…
-
Am fost să văd avioaneleeee.. La BIAS 2016.
Sar peste orice introducere, vă zic direct că da, ieri am fost să văd avioaneleee.. BIAS (Bucharest International Air Show) 2016 a avut loc la ROMAERO Băneasa și a fost full de lume, așa cum nu mă așteptam. Full, dar frumos. Am murit de cald, era să fac insolație, dar asta e altă poveste. O să știu data viitoare să-mi iau kitul de plajă, nu de alta, dar m-am cam bronzat ca tractoriștii. 😀 Eniuei, îmi plac avioanele. Nu știam că atât de mult. Plus că îmi place enorm senzația de zbor, am mai zis-o în câteva ocazii: nu aș mai coborî de dincolo de nori. 🙂 Despre avioane am…
- Bucăți din țara mea frumoasă, Despre mine și ce lucruri minunate fac eu, Ochi de pisică neagră, Radiografia unei zile
Bucăți din țara mea frumoasă. Cetatea Poenari, cetatea lui Vlad Țepeș.
Da, simt nevoia să povestesc despre frumusețe și libertate. Astăzi, mai ales. Este sâmbătă și vreau să-mi fac timp pentru mine.. Am început să mă uit prin pozele de weekendul trecut și mi-am amintit că nu am scris o vorbuliță despre escapada asta și nici nu v-am arătat bucăți din țara mea frumoasă, așa cum am văzut-o eu. Cetatea Poenari sau cetatea lui Vlad Țepeș La o simplă căutare pe gugăl am găsit câteva informații super interesante. De exemplu, Cetatea Poenari se află la aproximativ 400 de metri față de nivelul văii și are o formă alungită. E alcătuită din cinci turnuri – patru rotunde și unul prismatic. Deși făceam pozele…
-
Pe scurt: Monica Lovinescu
La 20 aprilie 2008, Monica Lovinescu își „scria” ultima intrare în jurnal. A încetat din viață la vârsta de 85 de ani, în spitalul Charles-Richet de la Villiers-le-Bel, în apropiere de Paris. Unica fiică a criticului literar Eugen Lovinescu și a profesoarei Ecaterina Bălăcioiu, Monica Lovinescu a fost o intelectuală română care și-a dedicat viața și opera luptei împotriva totalitarismului comunist. A fost căsătorită cu poetul, publicistul și omul de radio Virgil Ierunca. Devine o figură marcantă a exilului românesc, prin realizarea a două emisiuni săptămânale: Actualitatea culturală românească și Teze și antiteze la Paris. Aceste emisiuni au avut o puternică influență în România, atât în mediile culturale cât și…
-
Pe scurt: Simone de Beauvoir
Astăzi ne aducem aminte de Simone de Beauvoir, o reprezentantă de seamă a feminismului în Franța, autoarea volumului „Al doilea sex”. Aceasta se stingea acum 30 de ani, pe 14 aprilie. A trăit o poveste de dragoste legendară alături de Jean Paul Sartre, după moartea căruia se stinge și ea, la 6 ani, timp în care a creat o operă literară remarcabilă, de eseuri și memorii. În La Cérémonie des adieux va înregistra aceste ultime cuvinte ale lui Sartre: „Moartea nu ne va reuni. Așa stau lucrurile. Cu toate astea, e splendid în sine că am reușit să ne trăim viețile în armonie pentru atâta vreme.” Unul dintre cele mai…
-
Bucăți din țara mea frumoasă – Cum a fost la Târgu Jiu? „Brâncușienesc.” :)
Mai în glumă, mai în serios, trebuie să recunosc: orașul Târgu Jiu are ceva care mă atrage. E micuț, dar îngrijit. Deși o să zic mai încolo cel mai mare minus pe care-l putea avea. Și-l are. Din punct de vedere al datelor, municipiul județului Gorj fiind, Târgu Jiu stă binișor: are atestare documentară ce datează din anul 1406, adică secolul al XV-lea – e ceva; are puțin peste 82.000 de locuitori, conform recensământului din 2011. Trecând peste detalii ca stemă sau climă (că doar nu dau bacul la geografie), o să merg direct la țintă, adică să pun poze din țara mea frumoasă… Nu înainte să menționez câteva personalități remarcabile ce s-au…
-
Ultimele clipe ale lui Nichita Stănescu.
Biografiile și memoriile – o completare a tabloului impresiilor mele despre autori În general, tipul ăsta de subiect atrage audiența. Recunosc că îmi place să aflu detalii din viața autorilor pe care îi citesc cu interes, iar felul în care ei au sfârșit îmi completează cumva tabloul impresiilor despre creațiile lor citite de mine până în prezent. Citesc cu drag biografii, dar mai ales memorii. Au acea notă personală, un pic din sufletul creatorului, ce mă atrage, mă intrigă și, deși știu că unele lucruri scrise acolo sunt pure fantezii (picante de cele mai multe ori), le savurez ca pe un pahar cu apă rece în căldura ce descompune cadavre pe catafalc…
-
Primul meu articol devenit viral.
Lume, lume! Trebuie să vă anunț cu fast și cu onor că primul meu articol devenit viral a fost desemnat! Cu surle și trâmbițe, cu migală și atenție, s-a făcut numărătoarea de share-uri, like-uri, ciripituri și comentarii! Astfel, la categoria Blog, am ocupat incredibila poziție 6 cu articolul scris de Ziua Internațională de Apreciere a Pisicilor Negre! 😀 Ca să mă laud până la capăt, trebuie să vă (e)număr cifrele care mi-au adus această poziție în clasamentul celor mai viralizate subiecte în presa online și pe bloguri, în intervalul 17-23 august 2015: 616 share-uri; 553 comentarii; 3441 like-uri; 6 twitter trackbacks; 8271 twitter followers. Dacă ați participat cu oricât de puțin…
-
Ziua Internațională de Apreciere a Pisicilor Negre – 17 august
Ziua Internațională de Apreciere a Pisicilor Negre Ce? Nu știați că există așa ceva? Americanii ăștia se gândesc la toate cele, domnule! Nu prea mă interesează pe mine de sărbătorile lor, dar asta chiar mi-a atras atenția. Da, e cu pisici negre, dar nu este vorba numai despre asta. 🙂 Ziua de 17 august a fost denumită Ziua Internațională de Apreciere a Pisicilor Negre pentru a atrage atenția asupra acestor animale care suferă din cauza culorii blăniței lor. Nu e absurd? Pisicile negre sunt la fel de bune animale de companie ca suratele mai… colorate. Sunt subiectivă, dar cum să nu fiu? Pot spune mai degrabă că sunt mai aproape de subiect…
-
Bucăți din țara mea frumoasă – Curtea de Argeș și Baraj Vidraru
Atunci când ne-am hotărât că nu vom sta numai în Târgoviște și împrejurimi, ne-am gândit că ar fi frumos să ajungem la Curtea de Argeș. La ieșirea din oraș, după ce am ajuns în plin câmp, am văzut un loc amenajat pentru camping, grătare în aer liber și multă verdeață. Băncuțe și mese din lemn acoperite, la margine de pădure. Perfect! Am oprit, am mâncat, am hrănit și cățelușa de avea căței, blândă tare și foaaarte frumoasă. Drumul până la Curtea de Argeș l-am făcut cum se scarpină olteanul – pe ocolite, prin zone sălbatice, vegetație crudă și mulți fluturi. 🙂 Uite, am ajuns și la mănăstire.