Câteva cuvinte despre târgul V for Vintage și întâlnirea cu Ion Bârlădeanu
Am ținut neapărat să scriu asta acum pentru că am tot amânat să vă arăt cum a fost la târgul V for Vintage. Iată, drept dovadă, se făcu o săptămână aproape o lună de când am trecut pe acolo. Vorba vine că am trecut. Am stat literalmente o zi întreagă printre niște oameni… să le zic „deosebiți”. La modul speciali. :)) Multă lume, în mare parte hipsterime, dar oameni mișto. 🙂
Nu știu ce să zic mai întâi. Cred că ar fi de specificat faptul că m-am aflat acolo în interes de serviciu. 😀 Mai apoi, mna, m-am uitat, am analizat, am admirat și m-am mirat, am mâncat prăjituri și am băut un suculeț la umbră. A fost drăguț, dar obositor. Nu sunt vreo mare fană a mulțimilor, așa că ziua aia chiar m-a epuizat. Măcar am rămas cu amintiri faine.
Am intrat puțin prin Casa Universitarilor să văd ce se vinde, domnule, pe-acolo de vine lumea ca la balamuc.. Lucruri vintage, handmade, tradiționale, bijuterii, haine, Dr. Oetker, promoții la țigări, vedete.. Am di tăti, cum s-ar spune pe altă planetă.
Cireașa de pe tort a apărut abia la final, atunci când l-am întâlnit pe Ion Bârlădeanu (am vorbit mai multe despre el în articolul ăsta). Complet întâmplător, s-a oprit la standul meu și am început să-i adresez câteva întrebări (deh, meseria de jurnalist..), am văzut că răspunde ok și, din vorbă în vorbă, am aflat că stau de vorbă cu un artist pop-art, cum îi place dumnealui să fie recunoscut.
Am vorbit mai multe:
- stă într-o casă cu geamuri sparte, în condiții mizere – ca un adevărat artist, nu?;
- are comenzi de la diferiți oameni care îl răsplătesc, de cele mai multe ori, cu mai mulți bani sau bunuri decât s-ar aștepta (fiind recunoscător pentru asta);
- l-am întrebat de expoziția de la Paris și întâlnirea cu Angelina Jolie și a ținut să precizeze că nu Angelina a venit să-i vadă operele (așa cum s-a scris în presă), ci el a mers la ea să i le prezinte – relevant aspect care dovedește încă o dată modestia lui nea Ion B.;
- am și câteva imagini filmate cu el, dar nu le voi publica pentru că dă niște detalii despre oameni din ICR și asta l-ar putea afecta într-un mod negativ, ceea ce nu-mi doresc, firește;
- i-am luat autograf, am făcut o poză cu el, i-am mulțumit pentru conversație și l-am privit plecând: ținea de coarne o bicicletă inscripționată cu numele și poza lui, purtând costum și pălărie, pe care o ridică uneori când vorbește. Depărtându-se, îl văd pe un băiat de vreo 15-16 ani cum i se alătură zâmbind în drumul către ieșirea din curte și îl văd cum îi vorbește extrem de prietenos. Omul este un personaj, trebuie să recunosc. 🙂
- mi-a recomandat câteva filme, mi-a zis că mai expune din când în când pe la Hanul Gabroveni (în Centrul Vechi) și că de el se ocupă un anume domn (nu i-am reținut numele). Poate domnul Xulescu ar trebui să înceapă chiar să lucreze mai mult la partea de promovare..
Pe scurt – dacă ar fi să merg a doua oară, ar fi tot în interes de serviciu, nu aș merge din proprie inițiativă. Nu mi se potrivește. 🙂
Gata. Am zis și despre asta. Data viitoare vorbesc despre vacanța mea de Paște. Sper, cât mai curând..
Take care. Y`all! 🙂