Particip, nu asist!

Cenușăreasa made in Romania. Sau povestea pantofului odată pierdut, niciodată regăsit.

Dragii mei, am o nouă poveste pentru voi: Cenușăreasa made in Romania. Astăzi, am ales să apelez la infinita mea creativitate pentru adaptarea poveștii la plaiurile mioritice. Așezați-vă confortabil pe „scaunele cu trei picioare” și luați de citiți, vă minunați și vă amuzați! Eu sigur asta am făcut în timp ce am scris… 😀

google.ro Cinderella

Se făcea odată că un țăran mai înstărit, vasăzică cel mai avut om din satul DinVale, avea o fiică. Pe Cenușăreasa, o fată cu mult bun simț și foaaarte vrednică. După ce mama ei a murit, aceasta s-a pricopsit cu o mamă și două surori vitrege, tătâne-su neputând să mai șadă singurel, avea nevoie de cineva să-i ție de urât. Zis și făcut! Parcă le-a ales tocmai pe acest principiu: erau urâte toate. Cenușăreasa, în schimb, era o frumusețe de fată, cu părul lung, bălai și cu obraji rumeni de la bătaia soarelui de țară.

Într-una dintre revistele uitate de surorile sale la budă, Cenu văzu că se redeschidea discoteca din cea mai apropiată localitate urbană. Vai, își zise ea, dar acolo vor veni toate fetele din sat, inclusiv nesuferitele astea două. Of, ce păcat că nu pot ajunge și eu… Am atâta treabă în casă – trebuie să fac curățenie, să spăl, să calc, să gătesc, în curte trebuie să îngrijesc de animale, cum aș putea oare să particip și eu la minunatul bal (al bobocilor)? Și zicând acestea, se duse la tatăl său și-i arătă revista, însă răspunsul fu unul negativ – nu se putea duce pentru că nu avea nici haine de bal, nici încălțăminte. Îl făcea de râsul satului. Mâhnită din cale afară, Cenu se așeză pe banca de la poartă și se puse pe plâns. Era taaaare tristă. Suspina de sărea cămeșa pe dânsa, nu alta.

Veni și seara balului. Degeaba se uita îndelung la surorile mai mari cum se (pre)găteau, știa că va rămâne acasă. Dar iată că, nu după multă vreme, mătușa Dama, sora mamei Cenușăresei, a venit în vizită. O iubea tare mult pe nepoata ei, mai ales când vedea că pe zi ce trece îi seamănă tot mai mult mamei sale. Când o văzu supărată, stând pe pridvorul casei, cu cosițele împletite ce-i acopereau fața brăzdată de lacrimi, Dama fugi repede către aceasta să întrebe care-i baiul. Aflând motivul tristeții, mătușa îi promise fetei că o ajută să iasă din casă, astfel va putea ajunge la bal.

Au mers amândouă în odaia de la drum, acolo unde țineau mașina de cusut a mamei, și au început să croiască o rochie nemaivăzută, originală și plină de personalitate, așa cum voia chiar Cenu încă de când auzise de eveniment. Of, dar pantofii… Trebuia să vină acasă până-n miezul nopții, altfel risca să i se rupă vreunul, să se dezlipească de la prea mult dans, riscând astfel să intre în gura lumii cu o rușine ce n-o mai spală nici râul de trece prin marginea satului.

pantofi cenusareasa

Pantofii aceia nu o mulțumeau deloc, dar a trebuit să-i accepte chiar și așa. Doar nu era să rateze o asemenea ocazie de a ieși la horă.

Odată ajunsă la discotecă, atenția Cenușăresei fu atrasă ca un magnet de cel mai chipeș flăcău din sală. Cu un zâmbet larg și ochii mari, băiatul o văzu pe Cenu și o invită la dans. Nu au vorbit foarte multe, au reușit să se cunoască din priviri – nu-și puteau dezlipi ochii unul de celălalt. Ce mai, se îndrăgostiseră pentru prima oară…

Ceasul bătu 23:55. Cenu avea alarma setată, așa că-i dete Snooze telefonului. Mai avea 5 minute de stat cu prințul ei. Bineînțeles, timpul a zburat rapid, iar  când și-a dat seama de risc, a fugit spre ieșire. Pe scări, și-a pierdut un pantof. Dezlipit, nedezlipit, nu s-a întors după el. Și așa nu voia să-i mai poarte – o băteau :)), plus că erau extrem de urâți. Bun, dar cu ce să plece? Căruța cu dovleci a vărului nu mai era, semn că trebuie să se descurce altfel. Prințul Carmine (Prince Charming) a venit fuguța după ea să o întrebe de ce nu mai stă, doar nu avea oră de venit acasă. Ce, nu-i așa? 😀

Cenușăreasa îi povesti acestuia de pățanie și se rușină. Obrajii înroșiți au fost prinși între palmele prințului, iar acesta o sărută îndelung pe buzele întredeschise… Avea el o soluție. O invită în mașina lui să dea o tură de oraș.

45.media.tumblr.com tumblr_njh1l0objQ1r6pllco1_500

În timp ce ea se uita pe geam, tăcută și încă traversată de fiorii sentimentului de a-l ține pe el de mână într-o asemnea seară, el îi întinde o tabletă: Uite, caută câteva oferte de pantofi de damă și mergem să-i ridicăm direct de la sediu. Cunosc pe cineva de acolo și cu siguranță va dori să facă partea din povestea noastră.

www.facebook.com/Carmineshoes
www.facebook.com/Carmineshoes

Chiar dacă surorile ei mai mari aveau mai multe haine și bijuterii, Cenu (așa cum o alinta tatăl său) avea o pasiune pentru pantofi. Nu-și permitea să și-i cumpere, dar îi desena tot timpul, îi visa și spera ca într-o bună zi să-și deschidă propriul magazin online de pantofi. Ehe, vise, taică…

ro.pinterest.com/carmineshoesro/
ro.pinterest.com/carmineshoesro/

Deschise pagina cu pantofi stiletto Red Queen și știu din prima clipă ce-și dorește:

ro.pinterest.com/carmineshoesro/
ro.pinterest.com/carmineshoesro/

Avea să fie chiar regina balului în acea seară… Regina balului și prințesa Carmine

facebook.com/CarmineShoes
facebook.com/CarmineShoes

Alături de prietenele sale, Cenușăreasa a petrecut cea mai twisted seară din viața ei de până atunci, cu o răsturnare de situație ce avea să-i schimbe complet întreaga viață…

De atunci, cei doi au rămas împreună, povestea lor de dragoste a continuat.

M-am întâlnit cu Cenu zilele trecute și mi-a povestit toate astea. Este fericită alături de prințul ei, locuiesc în oraș acum, dar merg des în satul DinVale. Nu a reușit să-și deschidă propriul magazin, dar colaborează cu o revistă online ce creează ținute. Editează fotografii și m-a convins să-mi aleg și eu două-trei look-uri. Bineînțeles, pantofii sunt piesele de bază.

Nu știm însă ce anume s-a întâmplat cu acel pantof al Cenușăresei. Dar vorba aia, made in Romania: odată pierdut, niciodată regăsit. Ca buletinul lui Smiley…

PS:

google.ro if i was cinderella


#5. Tocmai ați citit „Povestea pantofului odată pierdut, niciodată regăsit”, articol scris pentru Spring SuperBlog 2016, „CarmineShoes.ro: Poveşti de iubire cu şi despre pantofi”

super-blog.eu LOGO-Carmine-250x250

Comments

comments

2 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: