Comentez.

Femeia în politică.

Drept exemplu: Elena Udrea. Cu un nume predestinat celebrității pe scena politică românească, frumoasa blondă își începe autoportretul exact ca în basme, mai că îmi vine să fac o legătură între descriere și poveștile politicienilor. „M-am nascut in a doua zi de Craciun in 1973, in Buzau (nu in Plescoi), unde mi-am si petrecut primii 18 ani de viata. Impreună cu fratele meu mai mare am crescut intr-o familie unita, care ne-a inconjurat cu dragoste si caldura.” Ce frumos! Cu așa început, să tot închizi pagina citești cu interes crescând. Suspansul crește…… Dar nu insist pe pregătire, nu e cazul aici. (Mai multe detalii –> blogul personal al doamnei de la Cotroceni.) Oricum, din 2004 intră în politică „odata cu candidatura pe lista Aliantei „Dreptate si Adevar”, pentru un loc in Consiliul General al Municipiului Bucuresti. Dupa alegerile generale din acelasi an, am ales sa il urmez pe Traian Basescu la Cotroceni, devenind Sef al Cancelariei Administratiei Prezidentiale. In octombrie 2005 am decis sa demisionez din aceasta pozitie, urmare a unei campanii murdare de presa impotriva mea, cauza fiind defapt lupta pe care presedintele o declansase impotriva unor grupuri de interese oculte.” I-auzi! Îmi aduc aminte de episoadele foarte haioase ale celor de la Animat Planet (Antena 1). Să nu uităm cârcotașii Huidu și Găinușă! Acestea să fie, oare, jegoșeniile din presă de care ne vorbește, păstrând asupra sa o aură de virginitate? Nu citeam ziarele pe vremea aceea cu același interes pe care îl manifest azi, dar știu sigur un lucru: imaginea Elenei Udrea este asociată, calomnios sau nu, imaginii amantlâcului politic cu Trăienel. Personal, o apreciez pe ici, pe colo – a ajuns sus. Sus, până anul trecut. Acum îi privesc traiectoria și direcția de mers – jos, jos, jos. Puterea din mâna politicianului Udrea de anul trecut este incomparabil mai mică decât cea a femeii Elena de azi. Elena din Troia?

Într-unul din posturile viitoare, voi face din nou referire la Elene. Și Udrea, dar și Ceaușescu, aduse împreună într-o expoziție ce parodiază întreaga scenă politică actuală, dar și șourile astea tv care au drept invitați toate non-valorile ce sunt prezentate ca fiind modele educaționale pentru tineri. Eu sunt tânără și aș zice „Stop!” dacă aș ști că mă aude cineva și nu aș fi (deocamdată!) doar o aspirantă la statutul de jurnalist. Jurnalist occidental, accidental în România. Despre o nouă „radiografie a unei zile” și multe altele, tot aici. Stay tuned and follow me! 😉

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

error: Content is protected !!
%d blogeri au apreciat: