(de)Lirice,  Vorbe de duh

I`m evil, biatch!

I`m evil, biatch! >:)
 „Ce vrei să te faci când o să fii mare?”
Am vrut să fiu ceea ce sunt: o vrăjitoare
Cu puteri grele și ochi de sticlă neagră,
Cu un simplu cuvânt să fac lumea să meargă.
Cu un număr – treișpe – și neagra pisică
Te fac să simți cum pielea te furnică
Și cum gândurile rele nu îți dau pace,
Cum plumbul din cuvântul meu în tine zace.
Nu poți da uitării lacrimi și blesteme,
Cum, cu un simplu gest, ți-am creat probleme
Ce te schilodesc în simpla-ți gândire,
Ce-mi încununează momentul de sclipire.
Din veninu-mi verde ce-l scuip de aici, de sus
Te fac să crezi, fără să clipești, în ce am spus,
Să privești în gol, să visezi că repede alergi
Să scapi de mine și-ai vorbirii mele negi.
Și acum stai așa, sorbind mucos aceste rânduri,
Condus lin, pe nesimțite, între patru scânduri
De Stejar. Ei, de ce ridici curios o sprânceană?
Pentru tine, în mod sigur nu-s vreo Ileană.
Și când stai sumbru în fața oglinzii tale
Recunoști: ale minții tale straie nu-s de onoare.
Eu cred c-am să încalec pe-o veselă matură
Și te las să te îneci în propria-ți vomă ură.
Dar, vai! Uită-te acum la faimoasa-mi creație,
La aceste rânduri de amară senzație..
M-am născut o vrăjitoare, nu am avut de ales.
Nu înțelegi? E simplu – poetul nu poate fi înțeles..

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

error: Content is protected !!
%d blogeri au apreciat: