(de)Lirice

Popas.

E verde tot în jurul meu și galbenă-i iubirea,

palidă cu stropi de ceară, aici și nicăirea.

Am încetat să merg, îmi odihnesc privirea

peste tine – în ochi, ard focuri reci și nemurirea.

Rătăcind pe drum, îți pierd și amintirea.

 

Te văd prin vis, te văd aievea când vii și tot pleci,

cărând în mâini grele flori uscate, prinse în ghiveci.

Și de-ar fi puțin să-ți stau, ascunde-le, te rog, în beci!

Oprește-te din fugă, fă-mi timp cu mine să petreci –

Aruncă umbre în drumul meu, nu multe, vreo cincizeci.

 

Și-atunci când va fi vremea în spate tot să-ți las,

Mă vei căuta stingher ca un surd rătăcit de atlas,

Vei desena pe poze cercuri cu al buzelor compas –

Sfârtecare dezolantă, murmur trist, palatin impas

Când simți gustul amar, sărat dup-al meu popas.

google.ro tumblr_ln2kodnbg81qastsxo1_500

Comments

comments

6 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: