-
prin ochii copilului meu mă privește Dumnezeu
Copila mea, te am aici de 6 luni și tot nu-mi vine a crede că exiști credeam că perfecțiunea nu există dar am atins-o eu îți spun am atins perfecțiunea pielii tale, a glasului tău, a privirii tale, Copila mea. mă învăluie o căldură pe tot dinăuntrul meu când mă gândesc la tine căci te iubesc cum nu mă știam capabilă s-o fac. e ca și cum am un soare în loc de inimă, iar inima mea toată ești tu, Copila mea. ai aprins în mine nu doar lumina vieții, dar și frici nebănuite, temeri necunoscute sau uitate. ți-aș crea brațe invizibile croșetate din praf de vise și puteri de…
-
Playlistul anului 2023 – Care a fost topul pieselor ascultate de mine pe YouTube
Salutare și La mulți ani! Nu ne-am citit anul ăsta, cel puțin nu pe acest blog – pe georgianamihaila.ro am deschis cu un articol un pic altfel, despre Blue Monday. Și, dacă tot a rămas la stadiul de ciornă ce am scris ca retrospectivă a anului trecut, am zis să deschid cu un articol mai ușurel așa. Care e faza cu playlistul anului? Păi, treaba e simplă. Am o categorie pe blog, Playlistul lunii, și postez acolo unele piese sau recomandări audio de tot felul. Bine, nu lunar, după cum ați crede. Mai degrabă, când îmi aduc aminte. Așa că mi-a fost simplu să mă gândesc la Playlistul anului, mai…
-
autofagie.
uneori, mă simt un sâmbure captiv în burta unui pepene o sămânță strivită de pereții roșii, zemoși sunt încă albă, iar coaja mi-e o pojghiță fină ce mă împrejoară precum coconul omida simt uneori gustul dulce dar nu am cum să-l mușc din plin – ar fi canibalism. (autofagie – 30 iulie 2022)
-
mi-au înflorit răbdările
mi-au înflorit răbdările căci altfel n-am cum să le spun le chem pe fiecare pe numele nepus atunci când le torn cu răbdare la rădăcină apă le vorbesc ca și cum m-ascultă deși au fost ani de-a rândul când nu le-am privit deși le-am primit plantele se sting de ce-aș vrea mai multă moarte în viața mea? și-apoi am avut răbdare cu răbdarea mea i-am dat voie să crească am afânat pământul din inima-mi bătătorită și picuram zâmbete și soare fără dinți așa am descoperit că pot crește mai mult decât cactuși deși tot ei îmi sunt la inimă ca o acupunctură ce -mi stimulează întregul sistem…
-
Playlistul lunii noiembrie – Play și de la capăt
Știu că nu m-am ținut lună de lună de genul ăsta de articole, dar, ca de obicei, vin și postez aici atunci când simt că aș avea ceva de spus. Bine, între noi fie vorba, de multe ori mă gândesc la câte o situație că ar merita un spațiu pe blogul meu, dar de la gând la faptă e destul de lung drumul. Acum, sâmbătă fiind, m-am așezat la laptop cu o cafea lângă mine și mi-am zis că ar trebui să mai fac Playlistul lunii. S-au adunat câte ceva în ultima vreme.. COMA – Iza Încep cu această piesă de la COMA pentru că este abia lansată și chiar…
-
o idee de titlu, vă rog!!!
așa implora sec o fată pe grupuri de poezie și așa a implorat și ieri și alaltăieri i-a răspuns cineva ceva dar de unde atâtea semne de exclamare asta-mi ridică un mare semn de întrebare o idee de titlu, vă rog!!!! ar trebui să fie o implorare la explorare a sinelui și a poeziei ei ar trebui să-i dedicăm totul înainte să descoperim nimicul ce ne amăgește în like-uri și comentarii la comentarii a implorat o idee și a obtinut un titlu străin, străin de el și de ea de ce nu căutam mai adânc între sensuri și ce mai vrem noi să poezim când ne trezim cu stiloul în…
-
toți împărțim același cer
toți împărțim același cer felii de stele și flori de soare suflete moi, brațe de fier teama de mâine doare toți înmulțim aceleași temeri rostogolite-n ani de frici (a)plecați cu greu din umeri ne facem din ce în ce mai mici tot adunăm din rafturi alimente uităm că nu stomacul este cel ce doare atunci când nu există tratamente pentru-același cer fără flori de soare 12 martie 2022
-
un fir de ață cu două capete | #PoeziaSăptămânii
un fir de ață cu două capete – un urlet, ai tras de un capăt și ai ieșit în lumea asta mare în care te vei pierde și te vei regăsi în fiecare mic dejun luat pe burta plină de amărăciune că nu-ți dai seama care e faza și de ce e totul în coadă de pește măcar de te trăgeai din maimuță să te preocupe doar un deget și nu ăla opozabil crești, apar coșuri iar coșul pieptului se înnegrește de la dezamăgiri că oamenii-s oameni și fac ce știu ei mai bine – trag de-un capăt de ață crezând că ăla e și singurul.
-
La stomatolog #PoeziaSăptămânii
doctore, mi-a crescut măseaua de minte cu susu-n jos ia o bucată de ceva și plombează-mi inima omoară-i nervurile că mă tot dor de la fiecare bătaie caldă sau prea rece nu mai poate să muște din dulceața fericirii și scuip sânge când mă spăl de rădăcini pe rădăcini după fiecare sărut străin – îl știu mă știe dar nu ne mai știm în locul nostru a rămas o carie doctore, plombează-mi buzele cu un sigiliu și privirea blocată pe poza cu noi pune ce știi tu peste răni – anesteziază-mi memoria, fă-mă bine! repară… caria de fapt, știi ceva fă-mi un bine și scoate măseaua…
-
Umbre.
toată ziua pământul tău e plat cauți curburi în scorburi pe care le sapi cu unghiile în tine, în lutul care ești n-ai timp să-ți spui povești dar uiți că ești c-ai fost mereu un copil într-un trup de copil ce s-a făcut mare și tot ți-e frică de umbre monstrul de sub pat îl vezi acum în oameni lumina de la capătul tunelului e de fapt steaua albă de la capătul puterilor astrul pe care te retragi când te surprinde dezastrul nu te mai ascultă nimeni când taci nu mai ești acolo nici măcar tu când te sună viitorul răspunde trecutul ai rămas doar o umbră și așa speri…
-
declarație (fiscală) de dragoste | #poeziasăptămânii
mă oblig să-mi completez câmpurile goale fără floricele sau alte izvoare de inspirație doar cu nume – al meu și-un pronume – tu – al tău, firește pasul următor: declar pe propria-mi răspundere că această declarație este autentică, dar nu am dosar-tren cu șină ce mă faaac? ce mă fac, oare? domiciliul din buletin nu e același cu adresa ta poștală și pare fals în declarații dar pe bune că-mi dau datele reale și ora exactă exact ca la radio pe vremuri – ce ușor era când eram copil acum, plătești pentru tot ce zici, ce faci am înțeles că așa-i în viață cu karma nu te joci că nu-s…
-
Paște fericit? | #PoeziaSăptămânii
Este cruce roșie și-i Săptămâna Mare, Vine Paștele – e plină pădurea de grătare. Avem la suflet gratii și nu ne mai pasă Decât s-avem de toate de-ale gurii pe masă. Cascadă de ouă, ne-mbăiem în suc gastric, Și parcă merge lângă și-un drob, oricât de mic. Pâinea nu mai e Iisus, nici vinul sânge sfânt. Sub soarele de mai, facem degeaba umbră-acestui pământ. Tot mai răi și cinici, mințim cu gând și faptă, Coborând în fiecare an către hău încă o treaptă. Aprinde lumânarea, taci puțin din pliscul tău tocit. Roagă-te, iubește, fii pace și vezi atunci: ai un Paște fericit? 05.05.2021
