• Comentez.,  Vorbe de duh

    Loc cu linişte şi verdeaţă..

    Mda.. Mi-e frică noaptea în cimitir. Merg ziua fără nicio spaimă, ba chiar cu gândul liniştitor că voi vorbi cu Alin faţă în faţă. Noaptea nu! Deşi, de câte ori am fost la tămâiat când se crăpa de ziuă, nu a ieşit nici o mână din mormântul vreunui străin şi nici Alin nu mi-a răspuns la vreo întrebare. Măcar asta ar trebui să-mi dea de gândit. În fine.. Viaţa mi-a declarat război şi nu prea îmi place mie să pierd. În liceu mă foloseam de sintagma asta: trebuie să îmbrac din nou armura cavalerului medieval să merg să înfrunt morile de vânt. Iată că, la atâţia ani de atunci, se dovedeşte a fi…

  • Frânturi de suflet

    Dumnezeu m`a jefuit!

    Da! Chiar așa! Dumnezeu a intrat cu bocancii în viața mea și m`a jefuit. Mi`a luat oameni de preț și a lăsat în urma Lui numai dezordine. Nimic nu mai e la fel. Toate sunt date peste cap, nelalocullor, lacrimi sparte de podea și suflet ciobit în două locuri. Chiar și așa, nu mă dau bătută. O voi lua de la zero. Când voi ajunge la zero, deocamdată sunt pe minus. Știi, când te întorci acasă la tine și vezi totul gol, parcă nimic nu te înveselește și nimic nu`ți poate alina durerea. Încerci să umpli golurile cu chestii. Vezi că nu merge și iar cazi. Și casa e tot goală și, răvășită…

  • Frânturi de suflet

    Crăciunul meu

    Sat rupt de lume, undeva prin sudul ţării. 25 decembrie. Se crapă de ziuă. Ea, abia trezită, stă lângă pat în picioare, tremură pe dinăuntru – de emoţia regăsirii. Îşi trage pe ea nişte haine mai închise la culoare, fesul în cap. Merge fără ochelarii de vedere pentru că de data asta nu merge să vadă pe cineva, merge să-i vorbească. Merge să strige, să plângă până ce vântul îi usucă pe obraji sarea lacrimilor. Se caută de şerveţele şi îşi întreabă tatăl dacă e pregătit. E hotărâtă să înfrunte situaţia asta ca un om mare. Pune capu în pământ şi păşeşte afară, pe treptele casei. E încă întuneric, dar acel întuneric albăstrui care…

  • Frânturi de suflet

    Ai vrea să ai?

    ..vreau la plajă. Vreau să lâncezesc, să simt cum mi se topește untu`, vreau să uit de mine pe nisip (sau plasticu` de la șezlong). Vreau bronzul ăla de care m`am îndrăgostit astă`vară. Vreau să am vise frumoase pe care să le trăiesc ziua, sub puterea soarelui. Vreau să amorțesc de la atâta căldură și să mă trezesc cu o cola rece cu lămâie și gheață. Nu mai vreau coșmaruri! Vreau să am vise frumoase! Vreau să mă întind pe iarbă răcoroasă de munte, să mă joc cu un „cățeluș” ciobănesc, El fiind acolo să`mi facă cele mai frumoase și haioase poze. Și vreau să râd din toți plămânii pentru…

  • Frânturi de suflet

    7 luni.. (20 august 2010)

    „Azi se fac 7 luni.. 7 luni de când nu am mai vorbit… Nici nu știu ce aș putea să spun, să scriu pt că mi`e teamă că nu voi exprima exact ce simt. Din punct de vedere fizic, o durere în piept, durere surdă ce e acolo în fiecare clipă, durere cu care m`am obișnuit, face parte din mine. La fel și lacrimile zilnice pe care le vărs.. La fel și toți fiorii ce mă trec de câte ori îl simt lângă mine, deseori.. Dpdv psihic, sunt ruină. Încerc să`mi mențin zidurile drepte să pot adăposti mai bine acest gol imens.. Nu trebuie să arăt nimănui nimic din toate…

  • Frânturi de suflet

    Rămas bun, tată!

    Femeia cu coasă mi-a mai răpit pe cineva drag, nu era de ajuns că mă lăsase fără Alin. Nu m-a întrebat, nu l-a întrebat, mi l-a răpit pur şi simplu fără să apuc măcar să-mi iau rămas bun. Mă simt goală şi fără de speranţă. Sunt moartă pe toate planurile, nimic nu-mi trezeşte simţurile, toate îmi par fade şi fără de culoare. Nu am vrut decât să-mi iau lumea în cap şi să am linişte. Nu am preferat calea mai uşoară, am luptat. Dar acum văd că mă lupt în gol, nu am nicio mulţumire sufletească, nimic, nicăieri. Într-un timp credeam că tot ce zboară se mănâncă şi că lumea-i…

  • Aberații,  Despre mine și ce lucruri minunate fac eu

    Tonuri de roşu.

     Mă simt extraordinar. Am în faţa mea o lumină orbitoare ce îmi străpunge ochii cu suliţe dureroase. Aproape lăcrimez. Simt că nu am niciun gram de frică, iar trupul l-am lăsat undeva în urmă. Un vânt călduţ îmi mângâie tenul, am palmele deschise şi îl simt trecându-mi printre degete. Un porumbel calm îmi zboară deasupra creştetului şi scoate un sunet ce creează un psalm trist. Înaintez, dar nu păşesc. Tălpile arse sunt acum vindecate, nici măcar nu mai am cui să îi arăt cât pot fi de tare.. Solitudine. Şi o stare interioară febrilă, vizibilă exterior în flăcări de gheaţă. Nu pot desluşi nimic din ceea ce este în jurul meu, dar…

  • (de)Lirice

    Niste cuvinte

    n-am să plec, n-am să fug sunt aici cu vântu-n față să înfrunt morile de vânt până ajung în mormânt sub pământ rece timpul trece și simt că am mai puțin de zece secunde dar unde se ascunde acea stare de visare oare doare mai tare când cazi deși stai în picioare? n`am să fug, nu sunt lașă sunt în vrajă vis pe plajă goală în mine răscoală cu sau fără școală pot să umplu o coală de hârtie albă acum beau o halbă de vise și premise ce stau închise în minte seacă după mine pleacă pleacă, pleacă!..

  • Cărțuială

    Despre viață – scriere ‘liberă’

    Viața este o scenă pe care omul apare, își joacă rolul și apoi dispare.    « Viața-i doar un drum spre moarte. » își vor răspunde unii la întrebarea : Ce este viața ?, iar alții nu-și vor răspunde nimic din motive de nepăsare, indiferență, teamă chiar. Poate unii dintre noi și-au pus multe alte întrebări de genul : de unde vin, încotro mă îndrept, ce vreau de la mine și de la ceilalți, ce aștept de la viață. Pentru mulți dintre noi, aceste întrebări nu au răspuns, sau dacă au totuși un răspuns, acesta este vag, incert sau chiar misterios. Acest mister al subconștientului uman l-am descoperit, îl descoperim…