-
(în)tâmplă
mi-am pus palmele împreunate sub tâmpla dreaptă și m-am întins trosnind pe partea frumoasă a păturii am lăsat o furnică să-mi străbată carnea să-mi preia mirosul și să meargă cu el până departe în cuibul ei astfel, voi reuși să-mi fac prieteni necunoscuți într-un cimitir de insecte și stând așa, ca la-nceput, aud râmele cum își strâng inelele fără promisiuni viermii așteptându-și hrana și apa cum părăsește pământul precum părăsește speranța pe călătorul ce poposește lângă o fântână secată în lumea asta există căței duși la o margine și lăsați în urmă copii nou-născuți părăsiți de pântec (nu invers) ursoaice fără case păduri fără copaci libertate online prost înțeleasă fără…
-
niște muze
aceștia nu sunt doi ochi sunt cercuri prin care se revarsă viața însăși când nu mai ai idee cine ești te învârți în cerc și dai din colț în colț aceștia nu sunt iriși sunt începutul începutului ovule ce se împrietenesc cu mii de idei masculine înghesuite în hăul infinitelor probabilități aceștia nu sunt ochi de bufniță ce stau atârnați în întuneric sunt două roți ale timpului ce alunecă pe o altă cale lactee spărgând în sine mii de galaxii sunt doi vulcani priviți de sus ce au erupt în milioane de vise și s-au stins în propria cenușă sunt două promisiuni așezate pe inelare invizibile a doi îndrăgostiți de…
-
ce-ar fi?…
ce-ar fi lipsa fără dor? ciupercă fără picior ce-ar fi carul fără boi? un Grigorescu în ochi goi ce-ar fi o perdea fără fereastră? un simplu material de plasă ce-ar fi câmpul fără maci? o vatră fără colaci ce-ar fi umbra fără soare? ar fi nisipul fără mare ce-ar fi floarea fără de grădină? un grand jeté fără balerină ce-ar fi poetul fără poezie? un credincios și-o erezie
-
…nevindecate
Nu mai sunt copil nu mă mai supăr că nu mai sar șotronul iar la 7 seara cel târziu trebuie să fiu în casă altfel iese mama pe geamul de la etajul 1 și strigă să urc la rutina de seară – în ziua de azi băiță, pijamale, lăptic și somnul dulce multe zâmbete aduce a doua zi Nu mai sunt copil nu-mi mai iau jucăriile să plec acasă, ba chiar le aduc în sacoșe colorate pe covorașul de activități sperând să-i placă Nu mai sunt copil dar mai mănânc griș cu lapte și dulceață făcută de mama gogoși cu brânză mazăre cu pui – acum îi pregătesc terci de…
-
patru foi sau matematica iubirii
mi-am schimbat privirea când amcăzut în iarbăcăpruiul a devenit mai roșiaticpupilele s-au micșoratcapul mi-a alunecat pe brațul tăustâng Aproape că-ți auzeam bătăile inimii –ce bine era atuncimă scăldam în băi de fluturiîn cele patru camere ale ei culegeam mușețel cu vârful degetelorapoi îmi mai puneai câte o păpădie la urecheși râdeam amândoi de numele eilasă că există și mai rău de atâtși până la urmă e galbenă, solarăce contează cum îi spun oamenii? ne lipeam palmele unele de alteleca să ni se împreuneze drumurile din eleși ziceam să rămânem așa la nesfârșitpăi și cum mai putem mângâia pisicilesau face dragostesau căra bagaje de la o casă la altacu o cameră…
-
niște versuri
azi e 31 martie. poate că nu-ți spune nimic treaba asta și e ok. a fost și 21 martie. adică ziua internațională a poeziei. n-am trecut pe aici, am avut altele. și a fost și primul 25 martie la modul la care a fost. unicul. și a venit ultima zi a acestei luni de primăvară. și, deși am chestii de făcut (altele, adică), mi-am zis că ar fi frumos să scriu ceva aici. am vrut și aseară, dar nu mi-a ieșit. pentru că m-am luat cu seria aia, adolescentul, de pe netflix. și parcă am resimțit un miros de fum din vreascurile inspirației. și aș mai sta de vorbă pe…
-
autofagie.
uneori, mă simt un sâmbure captiv în burta unui pepene o sămânță strivită de pereții roșii, zemoși sunt încă albă, iar coaja mi-e o pojghiță fină ce mă împrejoară precum coconul omida simt uneori gustul dulce dar nu am cum să-l mușc din plin – ar fi canibalism. (autofagie – 30 iulie 2022)
-
mi-au înflorit răbdările
mi-au înflorit răbdările căci altfel n-am cum să le spun le chem pe fiecare pe numele nepus atunci când le torn cu răbdare la rădăcină apă le vorbesc ca și cum m-ascultă deși au fost ani de-a rândul când nu le-am privit deși le-am primit plantele se sting de ce-aș vrea mai multă moarte în viața mea? și-apoi am avut răbdare cu răbdarea mea i-am dat voie să crească am afânat pământul din inima-mi bătătorită și picuram zâmbete și soare fără dinți așa am descoperit că pot crește mai mult decât cactuși deși tot ei îmi sunt la inimă ca o acupunctură ce -mi stimulează întregul sistem…
-
o idee de titlu, vă rog!!!
așa implora sec o fată pe grupuri de poezie și așa a implorat și ieri și alaltăieri i-a răspuns cineva ceva dar de unde atâtea semne de exclamare asta-mi ridică un mare semn de întrebare o idee de titlu, vă rog!!!! ar trebui să fie o implorare la explorare a sinelui și a poeziei ei ar trebui să-i dedicăm totul înainte să descoperim nimicul ce ne amăgește în like-uri și comentarii la comentarii a implorat o idee și a obtinut un titlu străin, străin de el și de ea de ce nu căutam mai adânc între sensuri și ce mai vrem noi să poezim când ne trezim cu stiloul în…
-
toți împărțim același cer
toți împărțim același cer felii de stele și flori de soare suflete moi, brațe de fier teama de mâine doare toți înmulțim aceleași temeri rostogolite-n ani de frici (a)plecați cu greu din umeri ne facem din ce în ce mai mici tot adunăm din rafturi alimente uităm că nu stomacul este cel ce doare atunci când nu există tratamente pentru-același cer fără flori de soare 12 martie 2022
-
un fir de ață cu două capete | #PoeziaSăptămânii
un fir de ață cu două capete – un urlet, ai tras de un capăt și ai ieșit în lumea asta mare în care te vei pierde și te vei regăsi în fiecare mic dejun luat pe burta plină de amărăciune că nu-ți dai seama care e faza și de ce e totul în coadă de pește măcar de te trăgeai din maimuță să te preocupe doar un deget și nu ăla opozabil crești, apar coșuri iar coșul pieptului se înnegrește de la dezamăgiri că oamenii-s oameni și fac ce știu ei mai bine – trag de-un capăt de ață crezând că ăla e și singurul.
-
declarație (fiscală) de dragoste | #poeziasăptămânii
mă oblig să-mi completez câmpurile goale fără floricele sau alte izvoare de inspirație doar cu nume – al meu și-un pronume – tu – al tău, firește pasul următor: declar pe propria-mi răspundere că această declarație este autentică, dar nu am dosar-tren cu șină ce mă faaac? ce mă fac, oare? domiciliul din buletin nu e același cu adresa ta poștală și pare fals în declarații dar pe bune că-mi dau datele reale și ora exactă exact ca la radio pe vremuri – ce ușor era când eram copil acum, plătești pentru tot ce zici, ce faci am înțeles că așa-i în viață cu karma nu te joci că nu-s…
