• Recenziile Pisicii Negre

    Mr. Nobody. Un film nemuritor despre ultimul muritor..

    Voi scrie cu drag această recenzie a filmului Mr. Nobody. Aveam filmul pe lista „de văzut” și abia săptămâna trecută am avut timp să îl văd. Și nu regret niciun minuțel din vizionarea lui. Da, este unul dintre filmele pe care nu trebuie să le ratezi în viața asta. Mr. Nobody – Un film nemuritor despre ultimul muritor Personajul principal este Nemo Nobody, așa cum el însuși zice că îl cheamă. Este un bătrân în vârstă de 118 ani, ultimul muritor al planetei, acest lucru fiind și subiectul central al unui reality show transmis în direct la TV. Acesta susține că nu își amintește nimic din ceea ce a trăit, dar,…

  • Aberații,  Panseuri

    Povestea mea spusă de dr. House

    Mă uit că nu am mai scris pe aici de mai bine de o săptămână… Se pare că atunci când suntem bine, când avem impresia unei pojghițe de fericire, uităm de creație. Ce să scrii despre fericire? Cred că și cuvintele ce exprimă optimismul sunt mai puține decât cele din abis. Uite-mă, scriu din nou ascultând Secret Garden, desperados în dreapta mea, lumini stinse și un ventilator anost ce-mi vâjâie în spate. Nu te preface că nu știi ce zic. Ai trecut și tu măcar o dată prin stări din astea mai proaste. Lasă, bre, că trec ele! Mă uit că data trecută eram hepi (deși aș fi putut să nu…

  • Particip, nu asist!

    Kaffia la Ybrik.

    Povestea Kaffiei a început într-o lume îndepărtată, atât de îndepărtată încât nu o puteai cuprinde nici măcar cu întreaga-ți minte, încât soarele era mai aproape și ardea mai puternic în ținuturile acelea, iar pietrele se măcinau toate sub sulițele încinse ale acestuia. Totul era deșert. Totul, cât puteai vedea cu ochii. Pe cât de liniștite păreau dunele de nisip, ele prindeau viață ziua în amiaza mare, sub dogoarea ce desena în aer o infinitate de linii curbate. Oazele erau animate de vocile bărbaților cu păr de abanos și priviri flușturatice. Femeile erau frumoase, atât de frumoase încât nu li se permitea să umble dezgolite aproape deloc. Ochii lasă-i, le ziceau…

  • Particip, nu asist!

    Cenușăreasa 2.0

    Nu a fost odată ca niciodată. Aia e altă poveste. Astăzi este și încă va mai fi Cenușăreasa 2.0, fiica unui baron local din Alexandria (a noastră, de Teleorman, bre, ce cauți în Egipt?). De ce i se spunea așa? Eh, știi cum e cu copiii, sunt răutăcioși și spun lucruri trăsnite pe nume – au poreclit-o Cenușăreasa pentru că-i plăcea să ardă banii lui tată-său, nu rămânea nimic de ei, doar cenușă în vânt și pe… obrazul ei subțire (cu cheltuială se ține). Nu o deranja treaba asta. După divorțul (iminent) al părinților, mama a plecat în țările calde cu jumătate din averea declarată a împăratului, iar copila a rămas…

  • Particip, nu asist!

    Mă descoși, mă cos la loc.

    Așa ar începe povestea noastră de… ambiție. Și dragoste. Simt nevoia deseori să pun capăt acestui șir de reacții orgolioase și să rup ața asta care se subțiază din zi în zi. Uite, a venit primăvara. În calendar, cel puțin. Tu ce ai ales să faci cu mine? Exact, nimic. Ai ales să mă descoși, să-mi tragi de pe umeri haina cuvintelor frumoase și să-mi croiești o pelerină grea, din lână spinoasă. Știi, mai bine m-ai lăsa pe mine să creez. Cu sarcasmul care mă caracterizează, am căutat oferte electrocasnice. Am avut de unde alege: găsesc aici mașina de cusut care îmi va asigura o reușită în designul meu vestimentar. Micuță, complexă, dar ușor de folosit, e perfectă pentru…

  • Poveste urbană

    Poveste urbană – 1

    Era în bucătărie. Nu pentru că îi făcea plăcere să gătească, dar avea nevoie să-și umple timpul cu ceva. Să-și umple golul. A căutat o rețetă de prăjituri pe net și a găsit ceva simplu cu cacao și ceva zahăr pudră la final. Cu tricou negru și șorțul înflorat, se mișcă într-un du-te-vino continuu între frigider și dulapul cu chestii. Bine, nici nu îi e foarte greu pentru că are o bucătărie cât jumătate de cămară. Are deseori senzație de claustrofobie, cum că tavanul i-ar atinge firele de păr din creștet, ar merge parcă un pic adusă de umeri. Stă mai mult cu geamul deschis, măcar crăpat. Agitația de afară…