-
De ce port ruj roșu.
Am văzut acum ceva timp un status pe facebook care, trebuie să recunosc, m-a pus pe gânduri. Nu la modul acela filosofic, că nu e cazul, ci mai degrabă m-a oprit pentru trei secunde în loc: Eu de ce port ruj rosu? Asta era întrebarea: de ce toate fetele poartă ruj roșu în ultima vreme? Pentru că se poartă. Da, majoritatea fetelor au început să opteze pentru acest ruj doar pentru că e în trend. Și este în trend de ceva timp. A, da! Și pentru că e sexy, bineînțeles. Dar nu ar trebui să fie vorba numai despre asta. Rujul roșu s-o purta el pe podiumurile caselor de modă sau pe…
-
Notă din subsolul minții. #1
-
Cărțile copilăriei, la plimbare pe două roți.
Când eram copil, visam la o bicicletă care să fie numai a mea. Voiam una pentru fetițe – roz, fără cadru și nu prea înaltă. Până la urmă, am învățat să merg pe o bicicletă rusească (sau românească?), mare, cu cadru și fără frâne prea bune. Dar mă distram de minune! Până am călcat un om. 😀 Nu am mai nimerit să pun frână, iar cu direcția și așa nu stăteam prea bine… M-am speriat, ce-i drept, dar faptul că omul acela nu m-a certat, ci mi-a zis să am grijă să nu mă lovesc și mi-a ciufulit, prietenește, părul din creștet, m-a ambiționat și astfel am reușit să dau piciorul peste cadru,…
-
1984, mai actual decât aș fi crezut.
Romanul 1984 te intrigă, îl citești cu groază, dar și cu o plăcere meschină – aceea de a descoperi în jur adevăruri cu o nostalgie fricoasă a amintirilor din vremea regimului ceausist. Am ajuns să citesc 1984 în urma recomandărilor unor oameni la a căror părere țin și care nu au greșit când mi-au sugerat că ar trebui să o adaug lecturilor mele preferate. Trebuie să recunosc că mi-a dat bătăi de cap, am avut momente în care am vrut să o las așa, necitită, neterminată, într-un colț de listă cu cărți de citit. Nu am lăsat-o de tot, dar am amânat-o cât mai mult timp posibil. Nu are nimic în comun cu cărțile…
-
Prin „Bucureștii lui Eliade”.
Mircea Eliade este unul dintre acei scriitori care m-au marcat încă din timpul liceului. L-am descoperit la țigănci, i-am demascat subînțelesuri, am încercat să-i mențin, totuși, acea aură de mister pe care însuși autorul și-a creat-o în juru-i. Eliade s-a jucat cu sacrul și profanul, a jonglat cu simboluri, transformând lumea mahalalei bucureștene într-o lume magică. Asociația Română pentru Cultură, Educație și Normalitate, A.R.C.E.N. pe scurt, a organizat (și) ieri un traseu cultural pietonal „Prin Bucureștii lui Mircea Eliade”, la care am participat (cu mare drag), alături de peste o sută (!) de persoane care mai de care mai… pestrițe. 🙂
-
Susțin Festivalul Național de Film pentru Nevăzători.
Conform fnfn.ro, Festivalul Naţional de Film pentru Nevăzători este primul festival de film din România destinat persoanelor cu deficienţe de vedere. Acest festival este organizat de Fundaţia Cartea Călătoare, în parteneriat cu Asociaţia pentru Promovarea Filmului Românesc, iar prima ediţie a festivalului va avea loc în Bucureşti, între 15-19 mai, la Cinema Elvire Popesco (Bd. Dacia, nr. 77, în incinta Institutului Cultural Francez) și la Cinema Muzeul Țăranului (Muzeul Ţăranului Român, Str. Monetăriei, nr. 3). Pe parcursul a cinci zile, vor fi organizate proiecţii de filme cu descriere audio, destinate persoanelor nevăzătoare, dar vor putea participa şi persoanele fără deficienţe de vedere care vor urmări filmul în condiţii obişnuite. Descrierea audio…
-
Greșeli la orizonturi… literare.
Trebuie să subliniez, din capul locului, că nu vreau să denigrez pe nimeni, nu am conflicte, dar cu riscul de a intra în gura unor susținători ai site-ului orizonturiliterare.ro (care, zice-se, susține tânăra lectură), voi striga aici, în gura mare, că sunt siderată!! Le-am trimis mesaj domnilor prin formularul de contact, dar nu s-a luat nicio măsură. Scriu aici că poate-poate s-o sesiza cineva și (se) corectează. Or mai citi și alți vlăstari ai literaturii române și e păcat să ia așa exemplu! Cu zâmbetul pe buze, lansez întrebarea între bare: câte greșeli descoperiți în textul de mai sus? 🙂
-
De ce să mergi la Operă?
Am chef de o listuță din aceea cu bulbi drăguți. 😀 Pentru că nu am mai făcut una de multicel. Aseară am fost la Operă. Din nou. Este a doua oară când merg și, cu siguranță, nu va fi ultima. După ce am alergat (la propriu și la figurat) după un loc de parcare în zonă, am ajuns în fața clădirii impunătoare a Operei Naționale București. Acolo mă așteptau Sorina, Anda și Maria. 🙂 Mi-am prezentat scuzele de rigoare, am povestit în trei rânduri cum am găsit eu loc de parcare în fața unui cabinet, cum am lăsat mașina acolo și cum m-am întors după ea atunci când am realizat că…
-
Idei pentru acasă :)
Întotdeauna mi-am imaginat cum va arăta casa în care voi locui atunci când voi fi mare. Așa că, de-a lungul timpului, mi-am făcut tot felul de idei despre felul în care o voi decora. Pe măsură ce le voi aduna de prin calculator, le voi scoate la iveală. Mă gândesc că aș vrea să le văd pe toate la un loc, iar atunci când va fi cazul și chiar voi fi la casa mea, să le scot din… cutia neagră. Sau arhivă, așa cum o știm cu toții. 🙂 Pentru astăzi, am ales câteva imagini preluate de pe topdreamer.com. Sunt genul acela de fotografii DIY (do it yourself/ fă-o tu, în…
-
Praguri și simțiri.
Dincolo de ele, vezi soare în priviri, Frunze crude și fructe-n albe porniri Stau să explodeze-n forme vii de gânduri, În simțăminte-adânci scoase la aer printre rânduri…
-
Primăvara…
…sau atunci când mâinile copacilor mângâie cerul, cu mâneci înflorate. Sulițe de lemn înțeapă albastrul și îl murdăresc. Mugurii se dezbracă în stamine și petale.
-
Viața, aiurea-n tramvai.
Viața-i un tramvai aiurea în care mergi cu spatele. Nu știi încotro te îndrepți căci nu ești tu vatmanul. Simți curbele doar și te ții tare în genunchi. Pentru echilibru. Are un singur vagon – unii oameni coboară, făcând loc altora noi. Doar câțiva reușesc să urce. Le oferi locul, unii te fură: riscul niciodată asumat al călătoriei fără bilet.