Despre mine și ce lucruri minunate fac eu,  Filosofie pe genunchi

Despre mine: am 29 de ani și 6 luni..

Da, despre mine pot spune astăzi că am împlinit 29 de ani și 6 luni. Văd că zâmbiți. „Cum să spui că ai 29 de ani ȘI 6 luni?” Ha. Ha. Păi, de ce să nu spun adevărul? I-am numărat și, din 21 martie 1987 până în 21 septembrie 2016, fix atâția s-au adunat. 🙂

Când suntem mici, iar părinții noștri sunt întrebați „cât are ăsta micu’?”, ei răspund mândri: „Două luni și trei săptămâni, poimâine.” Mai apoi, „șase luni, marțea viitoare”. „Ooo, multe înainte, să fie sănătos!”. Și apoi tot așa, fiecare lună e o sărbătoare. Asta până pe la 4-5 ani.. Sau nu mai știu exact. Când nu mai spunem că avem x ani și 7 luni? Cred că după vârsta de 4 ani, atunci când învățăm să ne arătăm vârsta pe degete..

despre-mine

De fapt, când încetăm să ne mai bucurăm de fiecare lună în parte? De fiecare moment? Chiar din clipa în care începem, oare, să ne formăm amintiri? De ce așa? De ce sărim brusc peste bucuria împlinirii a încă o lună, două, trei, din vârsta de 29? Unde ne grăbim? Lasă că vârsta de 30 de ani tot pe 21 martie o voi împlini. Și nu am absolut nicio problemă cu asta.

De când uităm să fim copii? De când încetăm să mai numărăm zâmbetele unei veselii de-o zi? „Ooo, mulți ani înainte!” să fie și la 15 ani și 9 luni.

pseudo-intellectual-bullshit-study

Situația asta seamănă foarte bine cu relațiile dintre îndrăgostiți.

-De cât timp sunteți împreună?

-De două luni și o săptămână.

-Ooo.. etc.

Ne facem cadouri la împlinirea fiecărei luni, ne pregătim intens pentru fiecare întâlnire de acest fel, ieșim la cine romantice sau pregătim floricele și stăm la un film de groază, cocoloșiți unul în celălalt, sub pătura de pluș, cu pisicile aferente peste. După un an, gata. Cât avem? 1 an și atât. Hai să zicem că mai amintești ceva pe la 1 an și 6 luni. Dar cam atât. De ce? Conștienți fiind, lăsăm rutina să ne fure bucuria momentului nostru? De ce uităm să ne bucurăm de noi și de ceea ce avem? De ce să fugim de clipele de liniște, tocmai în goana asta nebună de zi cu zi? De aici apar o groază de probleme.. Uităm să (ne) dăruim, uităm de ce trăim, alergând mereu după vise ce se vor întâmpla mereu și mereu de mâine încolo…

Da. Astăzi este despre mine – am 29 de ani și 6 luni. 🙂

opisicaneagra-snapchat

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

error: Content is protected !!