Despre mine și ce lucruri minunate fac eu
Titlul spune totul!
-
Ce mă face pe mine fericită. 2. Pisicile (mele)
Am revenit cu acest subiect, cel al fericirilor mele. După ce am vorbit despre lucrurile simple ce îmi dau senzația de fericire (cum ar fi cafeaua de dimineață), astăzi am ales să vorbesc despre fericirea de a avea o pisică (sau două, sau mai multe). Nu prea am povestit foarte multe despre viața mea cu cele două pisici din dotare, dar am în plan să schimb acest lucru. 😀 Veți vedea pe parcurs.. 2. Pisicile (mele) mă fac fericită Dacă nu ai avut niciodată o pisică, te rog, dar chiar te rog, să nu folosești acel clișeu nenorocit cum că, domn’e, pisicile îs parșive, de-aia nu-mi plac. Mă lași? Dacă…
-
Ce mă face pe mine fericită: 1. Cafeaua de dimineață
Bună dimineața! Știu că sună ciudat să vă zic eu asta, cea mai anti-matinală ființă, dar da, astăzi este despre începutul unei zile reușite, despre ce mă face pe mine fericită. Iar un salut prietenos, spus sincer și deschis, cu zâmbetul pe buze, cu siguranță ar însenina ziua oricui. 🙂 Dintotdeauna m-am considerat un om simplu, iar atunci când începeam, poate, s-o iau razna, mă redresam imediat și încercam să mă mențin pe linia de plutire. Am fost atrasă mereu de gesturile mici, de atenția la detalii până dincolo de așteptări. Îmi plac lucrurile simple, iar astăzi va fi vorba despre un gest minim care mă face fericită (aproape) în fiecare…
- Bucăți din țara mea frumoasă, Despre mine și ce lucruri minunate fac eu, Ochi de pisică neagră, Radiografia unei zile
Bucăți din țara mea frumoasă. Cetatea Poenari, cetatea lui Vlad Țepeș.
Da, simt nevoia să povestesc despre frumusețe și libertate. Astăzi, mai ales. Este sâmbătă și vreau să-mi fac timp pentru mine.. Am început să mă uit prin pozele de weekendul trecut și mi-am amintit că nu am scris o vorbuliță despre escapada asta și nici nu v-am arătat bucăți din țara mea frumoasă, așa cum am văzut-o eu. Cetatea Poenari sau cetatea lui Vlad Țepeș La o simplă căutare pe gugăl am găsit câteva informații super interesante. De exemplu, Cetatea Poenari se află la aproximativ 400 de metri față de nivelul văii și are o formă alungită. E alcătuită din cinci turnuri – patru rotunde și unul prismatic. Deși făceam pozele…
-
Tot ce am aflat eu despre fericire până la vârsta asta.
Da, sună exhaustiv, dar nu e deloc așa. Îmi pot spune o opinie, două poate, în legătură cu orice subiect, fără a pretinde însă că am spus totul despre el. Astăzi abordez o temă mai abstractă așa. Am tot amânat să scriu despre asta, dar gata. M-am hotărât să vă spun: Tot ce am aflat eu despre fericire până la vârsta asta. Consider că este relevant să încep cu Ziua Internațională a Fericirii. Da, există. Este sărbătorită în fiecare an pe 20 martie. De ce zic că e relevant? Pentru că eu m-am născut cu numai o zi mai târziu, pe 21 martie. Dacă ar fi să metaforizez și acest…
-
Despre revederea după 10 ani cu profii și colegii din liceu. #revedere2016
Pe la începutul lunii, mai exact pe data de 3 iunie, am avut întâlnirea cu profii și colegii din liceu. După 10 ani, ne-am hotărât că e musai să ne regăsim într-o formulă mai… elaborată, căci de văzut ne mai văzuserăm noi pe grupuri mai mici. Zis și făcut. Ne-am adunat pe un grup de pe whatsapp, apoi pe feisbuc că, vorba aia, e mai ușor așa. 😀 Nu au fost toți foștii colegi foarte entuziasmați de revederea asta, drept urmare nici nu au apărut. Dar nu insist. Așa cum am mai zis, prefer doi oameni care își doresc prezența, decât alți opt care stau pe telefon toată seara sau…
-
A venit vacanța! Dar eu merg încă la „Școala Veche”! Vii și tu?
Vă spuneam anul trecut că mi-a plăcut concertul organizat de cei de la SONOR la Arenele Romane. I-am văzut atunci pe cei de la Basska, au venit și cei mai Elefanți Bizari, Gojira și Planet H, dar piesele de rezistență au sosit după ora 2 am, aduse de Paraziții, cum altfel? 😀 Tot atunci am zis că ar trebui să transmit mai departe un mesaj de bun-simț, dar ambalat în vorbe mai din… popor. Nemulțumită fiind de ceea ce s-a întâmplat în public la acel concert, am scris cel mai mișto/vizionat/viralist articol al meu: Cum să nu fii meltean la un concert. Anul ăsta, mai exact sâmbătă, pe 25 iunie, avem…
-
Chef Florin Dumitrescu gătește cu mine. Încă!
Nu știu alții cum sunt, dar mie nu-mi place să gătesc. Neam. Deloc. Nada. Niente, muchachos! Trebuie să fiu într-o dispoziție destul de bună numai să-mi treacă prin cap să mă apuc să bucătăresc. Nu știu de ce am apucat eu așa, dar prefer de departe să fac curățenie – ceva de genul: mai bine curăț aragazul decât să-l murdăresc gătind. În fine. Ați priceput ideea. Adică nu-s bună de măritat. :)) Dar nu din cauza asta. hahah! Chiar sunt pusă pe glume. Eniuei, revenind la subiect. Nu mică mi-a fost mirarea atunci când un blogger mi-a propus să merg la o lansare de carte. Carte de bucate! Hmm.. A doua…
-
Playlistul lunii. Astăzi, despre melodiile din liceu.
Băi, nu știu câți dintre voi ați trecut deja de vârsta de 28-29 de ani, dar la mine e prima dată și mi se întâmplă lucruri. :)) Și mișto, și mai puțin plăcute. Vorbim despre revederea cu colegii de liceu. După 10 ani!!! Pfuiii, cum au zburat anii ăștia… Mâine e marea reîntâlnire, nu am reușit să ne strângem prea mulți, poate nici măcar jumătate din clasă, dar e important că ne vom revedea diriginții. Am avut trei: un dirig și două dirige. :)) Ne-am atașat de fiecare în parte, iar asta se vede încă și acum, peste ani, când acceptă cu drag invitația noastră de a petrece câteva zeci…
-
A fost #bucuresti #blogmeet4. La mai mare! :D
Și uite așa se adună blogmeet după blogmeet. Am ajuns deja la al patrulea! Nu am fost decât patru persoane, dar întâlnirea s-a dovedit, până la urmă, de nota 10 (zece). 🙂 Am discutat despre blogurile fiecăreia, care ar fi o opțiune bună pentru o temă de blog și altele. Am dat check-in la Bistro El Rincon, acolo unde am fost și data trecută. Ne-a plăcut, am revenit. Păi, nu? 😀 Ne-am maimuțărit pe snapchat, adică m-am pisicit, după care am pus poza pe Instagramul meu drăguț, unde, apropo, am depășit deja mia de postări. 😀 *filing praud* După ce am mâncat legume la grătar (o minunăție), am avut și…
-
Ceaiul de la ora 5 ori 2. De nota 10 (zece)!
De când tot zic să scriu despre Ceaiul de la ora 5 cu Ioana Uretu, fata care se ocupă de pagina drăguță „Cărți, dulciuri și flori”, între timp s-a întâmplat și cel de-al doilea ceai: cu Iulia Gorneanu, o doamnă pasionată de tradiția românească, de la cele mai vechi obiceiuri până la portul popular (re)adus în zilele noastre prin intermediul combinațiilor chic de ie și blugi, de exemplu. Să le iau pe rând: Ceaiul de la ora 5 cu Ioana Uretu de la Cărți, dulciuri și flori Evenimentul a fost o întâlnire inspirațională. S-au spus povești de viață, Ioana Uretu fiind o fată frumoasă, cu mult bun simț, ambițioasă, care a transformat…
-
Despre Stripes și cele două concerte de lansare la care am fost.
Cum să încep eu acum? Vreau să scriu despre Stripes și cele două concerte de lansare la care am fost. E simplu, nu? Păi, ar fi, dar treaba e că vreau să fie așa cum știu eu că trebuie să fie un articol: frumos, aranjat, detaliat, așezat logic, completat frumos de piese și imagini. Ca la carte, bre! Așa o să fie. Ia de citește! 🙂 Ca să ne fie tuturor mai ușor (vouă, să știți despre cine vorbesc; mie, că știți despre cine vorbesc), am extras câteva date de pe feat-ul lui Stripes cu Sișu Tudor – Prima zi. Așadar, aproape ca în CV: Nume și prenume: Gabriel Mărgărit…
-
Războinicul Vânător și Crăiasa Zăpezii. Sau happy end pe față.
Vă „amenințam” încă de ieri că, domn’e, vin cu o recomandare de film, că alea, că alelalte. Niet, frăținski! Mi-a picat blogul. Oricum, nu aș fi avut prea mult timp să redactez cine știe ce text, vreo lălăiala din aia de n-o citește nimeni, dar nah, dacă am zis că ieri public, păi, ieri trebuia să public. În fine, iată-mă aici – scriu, aberez, îmi era dor să mai scriu de-ale mele. Parcă îmi dau rifreș când pot poci cuvintili cum vreau io, când pot strâmba sensuri fără teamă de (pre)judecată… Ce mai, o plăcere! 🙂 Stați așa că mă pierd în prea multe gânduri. Dau năvală ca nebunele – pick…