Ce mă face pe mine fericită: 1. Cafeaua de dimineață

Bună dimineața! Știu că sună ciudat să vă zic eu asta, cea mai anti-matinală ființă, dar da, astăzi este despre începutul unei zile reușite, despre ce mă face pe mine fericită. Iar un salut prietenos, spus sincer și deschis, cu zâmbetul pe buze, cu siguranță ar însenina ziua oricui. 🙂

Dintotdeauna m-am considerat un om simplu, iar atunci când începeam, poate, s-o iau razna, mă redresam imediat și încercam să mă mențin pe linia de plutire. Am fost atrasă mereu de gesturile mici, de atenția la detalii până dincolo de așteptări. Îmi plac lucrurile simple, iar astăzi va fi vorba despre un gest minim care mă face fericită (aproape) în fiecare zi:

1. Cafeaua de dimineață

Cu un gest reflex, apăs butonul cafetierei, după ce am dat fetelor să mânânce. Nu beau cafea în fiecare zi, cel puțin nu în fiecare dimineață, dar atunci când simt aroma răspândită în toată casa, simt cum îmi vine cheful de toate. Adicție, nu? :)) Nu-i bai, știu că pot și fără. Însă îmi place mult starea de bine pe care o am atunci când îmi iau cana cu aburii ce dansează deasupra ei și o așez pe birou, întotdeauna în dreapta laptopului. Apoi mă așez și încep să citesc. Orice, de oriunde. Sau lucrez, cel mai adesea. În liniștea mea.

Acasă la mine, acolo unde-i cald și bine, îmi place să beau cafeaua pe pragul casei – am mai spus asta și aici. Dacă am și pisicile cu mine, tabloul este complet. Le văd fericite, iar asta mă face pe mine fericită. Da, cafeaua de dimineață di fetele tolănite în fața casei, iar privirile să-mi alunece pe o carte din biblioteca de acasă. Oh, ce liniște… Câtă fericire..

„Înc-o zi, înc-o poveste..”

Dacă ești atent, într-o ceașcă de cafea poți regăsi o infinitate de povești – cu feți-frumoși, cu iubiri în natură sau orice îți poate aduce o stare de bine. În funcție de starea mea interioară, povestea cafelei mele diferă întotdeauna. Cu gustul ei dulceag, cafeniu, cu urmele de lapte ce se simt de la prima atingere a papilelor, cu degetele așezate împrejurul toartei și pe curba cănii, cu ochii somnoroși, întredeschiși, adulmecând aroma venită parcă din altă lume..

Și știi ce-mi mai place mie la cafeaua de dimineață? Să se transforme în cafeaua de la prânz până spre seară. Să sorb din ea câte-o înghițitură și să mă țină până târziu. Și știi ce-mi mai place? Cafeaua nu judecă. Nu mă judecă. Mă vede dezgolită de toate grijile și mă înțelege. Mă învăluie și mă ajută fără să cer. Nu ~~pre~~judecă…

Păi, fraților, cam atât. Eu zic că ați înțeles esențialul. 😀 Postarea de astăzi – Cafeaua de dimineață – deschide o serie de articole pe care le voi scrie de acum încolo despre fericirile mele – simple, reale, simțite… Le împărtășesc cu oricine vrea o felie. 🙂