Despre mine și ce lucruri minunate fac eu
Titlul spune totul!
-
A fost București Blogmeet 3!
Am tot zis că o să scriu despre acest proiect minunat, dar uite că nu-i venise rândul. Până azi. 😀 București Blogmeet se vrea a fi un eveniment lunar, o întâlnire a bloggerilor bucureșteni. Sau măcar în trecere prin capitală. Sau veniți din provincie și stau cu chirie (vezi cazul de față). Cu sau fără viză de flotant. :)) Am ajuns deja la cea de-a treia „ediție” și, în colaborare cu Mădălina, am reușit să urnim lucrurile. Cât de cât. Suntem la început, ne mișcăm anevoios, dar am încredere că vom descoperi, la un moment dat, secretul adunării mai multor oameni la un loc. Ne tot gândim ce motivație să…
-
Bucăți din țara mea frumoasă – Cum a fost la Târgu Jiu? „Brâncușienesc.” :)
Mai în glumă, mai în serios, trebuie să recunosc: orașul Târgu Jiu are ceva care mă atrage. E micuț, dar îngrijit. Deși o să zic mai încolo cel mai mare minus pe care-l putea avea. Și-l are. Din punct de vedere al datelor, municipiul județului Gorj fiind, Târgu Jiu stă binișor: are atestare documentară ce datează din anul 1406, adică secolul al XV-lea – e ceva; are puțin peste 82.000 de locuitori, conform recensământului din 2011. Trecând peste detalii ca stemă sau climă (că doar nu dau bacul la geografie), o să merg direct la țintă, adică să pun poze din țara mea frumoasă… Nu înainte să menționez câteva personalități remarcabile ce s-au…
-
Am câștigat. Vai, dar nu mă așteptam la asta!
Buei, serios acum, chiar am câștigat la o probă SuperBlog! Cu al doilea punctaj (ca valoare), adică 96 de puncte! Nu m-aș fi gândit la asta nici în ruptul capului, deși trebuie să recunosc: articolul meu chiar a fost unul reușit! 😀 Mai știți că am scris acum vreo două săptămâni articolul acela despre desene animate? Ei bine, el este primul loz câștigător din ediția asta Spring SuperBlog 2016. 😀 Dovada e aici: pe enigel. Chiar ziceam la un moment dat că e o probă la care voi scrie cu drag, cu sufletul, creionând amintiri dragi din copilărie. Păi, și cum ziceți voi să nu mă bucur când văd că,…
-
Față-n față cu… Ultimul lup.
Am fost vineri să văd un film. La cinema. Încă de anul trecut mi-am propus să văd Ultimul lup (Wolf totem/Le dernier loup), ba chiar îl descărcasem la un moment dat, însă nu mi-am făcut timp să-l văd. A rămas uitat pe undeva prin laptop. Mare mi-a fost bucuria să aflu că va avea loc o premieră a acestui film, pe 25 martie 2016, în cinematografele din toată țara. După ce ne-am gândit să mergem la Cinema Muzeul Țăranului, am ajuns la concluzia că ar fi de preferat să-l vedem 3D. Așa că am optat pentru un cinema de mall (care, tbh, nu-s chiar preferatele mele). Am ajuns cu ceva întârziere,…
-
Imagini de la petrecerea bloggerițelor. Sau 8 Martie la Arc de Triomphe.
Helău! Întrerup aici seria articolelor mele înscrise în competiția Spring SuperBlog 2016 și reușesc, în sfârșit, să vă arăt câteva imagini de marțea trecută, de la petrecerea bloggerițelor. Începutul Anul trecut, pe vremea asta, vorbeam cu Mădălina cum să facem, domnule, și noi un blogmeet bucureștean. Că ne uitam cu jind la mai organizații moldoveni și cu invidie la mult mai uniții olteni și mna, voiam și noi. Am avut câteva încercări pe Cinema Studio sau alte întâlniri, dar nimic concretizat. Abia luna trecută, când ne-am întâlnit (cu nu știu ce prilej, nu mai țin minte), am stabilit că suntem deja destule persoane să o punem ad-hoc de-un blogmeet. Așa…
-
Despre brandul personal. Sau „Ușurel cu pianul pe scări”
A trecut ceva timp de când nu am mai făcut o cronică a unui eveniment. Am mai fost pe ici, pe colo, numai că nu am găsit neapărat ceva de spus. Nu scriu aici doar ca să mă aflu în treabă. Doar știți. 😀 Ei bine, joia trecută am participat la un workshop despre ce înseamnă brandul personal, unde speaker a fost Marta Ușurelu. Sesizați aluzia din titlu? Normal, că vă am deștepți. Dacă nu știți cine e Marta Ușurelu, vă zic eu: tipa aia care a lansat nebunia cu Recunosc. Sunt un țăran… Și tot ea este, mai ales, redactor-șef al revistei Biz, dar, la fel de mult, este și soția…
-
Pe drumuri de munte – Bucăți din țara mea frumoasă.
Nu mai este o noutate (cred) pentru nimeni faptul că muntele îmi este foarte aproape de suflet. Atunci când am de ales o destinație de vacanță, gândul îmi cutreieră deja pe creste aspre de munți, spre goliciunea lor imensă și ascuțită. Si nu vreau sa fiu bogat, vreau doar sa-mi vad familia si prietenii sanatosi bucurandu-se de viata. Vreau sa trag in piept smecher aer proaspat de munte si un fum din cel mai bun verde de pe piata.. …cum ar spune poetul Cedry2k. 🙂 Verdele mă încarcă infinit și îmi dă o poftă de viață cum numai în filme vezi. :)) Muntele îmi este prietenul bun de departe, care…
-
Perfecțiunea clipei.
Te-ai gândit vreodată ce înseamnă un moment? Nu-mi răspunde. Că te vei pierde în jocul meu cu labirint. Vei afla în sfârșit. Speriată, clipa s-a ascuns în spatele ceasului meu intern și a plâns verde crud, cu limbi de foc. Știa că aleargă întruna ca un hamster în roata priponirii sale efemere în această lume. Am știut că trebuie să merg la ea și să-i vorbesc cu litere sonate. Nu era acolo. O vedeam, îi șopteam nod în gât, dar nu mă puteam apropia. Scânteia clipei apărea și dispărea la fel cum vezi lumina sub pleoape atunci când clipești. De aici vine a clipi? 🙂 Își ferea privirea de căutarea mea. Aveam…
-
Povestea tatuajelor mele.
Aș fi vrut să scriu rândurile astea zâmbind, dar povestea tatuajelor mele nu este vreuna senină. Cum, probabil, se întâmplă în multe situații ale altor oameni care își scriu frânturi de suflet sub piele. Am citit povești despre tatuaje, despre oameni care au ales să poarte cu sine mesaje, simboluri sau chipurile ființelor dragi, imprimate în carne vie… Îi înțeleg. Oamenii se sperie, în general, de lucrurile permanente. Aoleu, te măriți? Și dacă te plictisești? Sau: Ți-ai făcut tatuaj? E permanent? Și dacă ți se ia de el? Nu degeaba am pus întrebările una după cealaltă. Sunt alegerile tale, nu ai cum să te plictisești cu ele. Sau ai cum, dar ți le asumi…
-
Toamna (se) numără bo… blogurile!
– Cine nu e gata, îl iau cu lopata!… Nu e gata luna august, dar ziua s-a micșorat deja, noaptea e un frig de zici că e octombrie, așa că e timpul să tragem linie sub adunările blogosferice ale verii. Să luăm toamna binișor, pe după umeri și să o întrebăm: – Auzi, doamnă toamnă, ai bunăvoința să ne spui și nouă cu ce bloguri îți petreci timpul? Cu ce te-ai răcorit în zilele încinse și ce rânduri te vor motiva la iarnă să iei zăpada cu… lopata? Dar toamna nu vorbește. A amuțit în fața propriului spectacol de pantomimă. Desenează deja traiectorii nebune frunzelor plăpânde, îngălbenite devreme, dar încă stă…
-
Primul meu articol devenit viral.
Lume, lume! Trebuie să vă anunț cu fast și cu onor că primul meu articol devenit viral a fost desemnat! Cu surle și trâmbițe, cu migală și atenție, s-a făcut numărătoarea de share-uri, like-uri, ciripituri și comentarii! Astfel, la categoria Blog, am ocupat incredibila poziție 6 cu articolul scris de Ziua Internațională de Apreciere a Pisicilor Negre! 😀 Ca să mă laud până la capăt, trebuie să vă (e)număr cifrele care mi-au adus această poziție în clasamentul celor mai viralizate subiecte în presa online și pe bloguri, în intervalul 17-23 august 2015: 616 share-uri; 553 comentarii; 3441 like-uri; 6 twitter trackbacks; 8271 twitter followers. Dacă ați participat cu oricât de puțin…
-
Leapșa ilustrată.
Să vă mai zic? M-am bucurat că am primit încă o leapșă. Lăsați leapșili să vinî la mini! Îmi place să răspund întrebărilor interesante și, atât timp cât ele nu se repetă, sunt încântată să vorbesc despre mine. Și citesc cu interes și oamenii care publică, la rândul lor, astfel de postări. Regulile sunt bine cunoscute, dar azi schimbăm puțin macazul. Prima leapșă a fost ca la carte – frumos așezată în pagină, cu linie trasă cu rigla, ordonată și disciplinată. 🙂 Îi mulțumesc Ioanei că m-a nominalizat! Mi-au plăcut întrebările ei și am zis că merită o aprofundare. Leapșa mea de azi va fi una ilustrată. Asta ca să completez răspunsurile,…