Jurnalism

Crezul jurnalistului.

De ceva timp, mă tot gândesc la subiectul ăsta, iar astăzi am ales să-l pun pe tapet să afle și alții despre „Crezul jurnalistului”. Săptămâna Luminată nu este numai despre miei, cozonaci și #fiecalumina, este despre onoare, cinste, demnitate, încredere și responsabilitate. Sună mai bine, nu?

wordy_front

Crezul jurnalistului a fost publicat pentru prima dată în urmă cu peste 100 de ani (1914). Cel care a redactat acest text al eticii jurnalismului a fost Walter Williams, primul decan al Școlii de Jurnalism Missouri.

Cuvintele Crezului sunt inscripționate o placă de bronz de pe peretele Clubului Național de Presă din Washington.

google.com 687474703a2f2f776174766...69726661782d31332e6a7067

Crezul a fost tradus și publicat în peste 100 de limbi, printre care și limba română, atunci când a fost publicat pentru prima dată și în România, adică în anul 1993, la Universitatea București. L-am readus în atenția studenților de la Jurnalism în numărul 6 (18) al Atelierului jurnalistic Plus, având un foarte mare impact asupra cititorilor.

facebook.com 10264142_1575046166049666_284010071115809433_oTextul:

Cred în profesia de jurnalist
CRED că ziarul făcut pentru masele largi de oameni este un act de încredere publică;
CRED că toţi cei care au legătură cu el sunt, în cel mai înalt grad al responsabilităţii lor, garanţi ai încrederii publice; că acceptarea unui serviciu mai mic decât serviciul public este o trădare a aceastei încrederi.
CRED că o gândire limpede şi o formulare clară, acurateţea şi onestitatea (corectitudinea) sunt fundamentale pentru jurnalismul de calitate.
CRED că un ziarist ar trebui să scrie numai despre ce ştie, în adâncul inimii sale, că este adevărat.
CRED că cenzurarea ştirilor, pentru orice alt motiv cu excepţia bunăstării societăţii, este de neiertat.
CRED că nimeni nu ar trebui să scrie în calitate de ziarist ceea ce nu ar spune ca om;
că trebuie să eviţi să mituieşti pe cineva tot atât de mult cât să te laşi mituit de alţii;
că nu poţi să scapi de răspunderea individuală sub motiv că ai primit instrucţiuni sau dividende de la alţii.
CRED că publicitatea, ştirile şi editorialele ar trebui să servească, în aceeaşi măsură, interesele cititorilor;
că un standard unic al adevărului şi imparţialităţii ar trebui să se regăsească în toate şi pentru toţi;
că testul suprem pentru jurnalismul de calitate este măsura (gradul) în care aduce servicii comunităţii, (publicului).
CRED că jurnalistul care reuşeşte cel mai bine – şi cel mai bun merită succesul – se teme de Dumnezeu şi respectă onoarea omului;
este în totalitate independent, neclintit în faţa opiniilor îndârjite sau în faţa lăcomiei de putere, constructiv, tolerant, dar niciodată lipsit de griji, ponderat, răbdător, întotdeauna respectuos faţă de cititori, dar în acelaşi timp este indignat la nedreptate;
Nedreptatea îl revoltă, favoritismele şi zgomotul mulţimilor nu îl influenţează;
el caută să dea fiecăruia o şansă, o şansă egală atâta timp cât legile, traiul decent şi recunoaşterea solidarităţii umane îl ajută;
este profund patriot, promovând în mod sincer înţelegerea internaţională şi consolidând frăţia între state;
este un jurnalism al umanismului lumii de azi şi pentru lumea de azi.

Ce părere aveți? Cel mai probabil, veți spune că ar fi ideal să ajungem la o asemenea calitate, la un standard atât de înalt al jurnalismului. Mai ales în România. Dar pe cât de ideal și frumos sună, pe atât de departe suntem noi de semnificația acestui text. La fel ca și Cele zece porunci, Crezul este un reper într-o meserie atât de vastă și atât de permisivă (creativă) cum este cea de jurnalist. Nu trebuie să uităm de existența unor legi (ne)scrise ale profesiei pe care unii dintre noi am ales să o practicăm și să încercăm să ținem cont de ele. Nimeni nu va putea să o facă 100%, dar ar trebui cumva să tindem către asta. Pentru că, nu-i așa?, Jurnalismul contează!

google.com Journalism Logo_thumb

Comments

comments

2 comentarii la “Crezul jurnalistului.

  1. din păcate acest crez este o veritabilă utopie în secolul XXI, dar asta nu ne împiedică să fim naivi și să credem că în jurnalism mai poate exista și normalitate, decență, adevăr, onestitate.

Lasă un răspuns

Adresa ta de e-mail nu va fi publicată. Required fields are marked *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: