Joker 2: Folie à Deux | Un film-poezie ce nu te lasă indiferent
Deși am fost la avanpremieră pe 2 octombrie, iată că abia acum, la o lună distanță, mi-am găsit cuvintele pentru a scrie despre Joker 2: Folie à Deux. Sincer, am tot amânat momentul. Mi-am tot căutat de făcut altceva, numai să nu scriu despre el. Și nici măcar acum nu știu exact din ce motiv.
Joker 2 – o combinație de musical și dramă cu accente de thriller
Nici acum nu pot spune că dau pe afară de nerăbdare să vă „luminez” cu părerea mea. Însă, cred că merită un articol pe blogul meu drăguț. Nu de alta, dar prima parte, cea din 2019, mi-a cam plăcut. Și când zic cam, zic mult. Foarte mult. Și pe bune de nu-mi pare rău că nu pot spune treaba asta și despre Joker 2. Dar hai să le luăm pe rând.
Despre film
„Joker: Delir în doi” îl găsește pe Arthur Fleck instituționalizat în Arkham, unde așteaptă să fie judecat pentru crimele comise ca Joker. În timp ce orbitează între cele două personalități ale sale, Arthur își întâlnește marea lui iubire și descoperă muzica, aflată mereu în interiorul său.” (Cinemagia)
Recunosc că nu am știut la ce să mă aștept atunci când m-am dus (singură) în sala de cinema. În ziua aia am auzit de avanpremieră și imediat mi-am luat bilet. Am vrut să fiu acolo, să savurez fiecare scenă, să observ pe marele ecran toate detaliile, să trăiesc coloana sonoră, mai ales văzând-o pe Lady Gaga pe afiș.
Legat de treaba asta, ei bine, filmul ăsta mi-a reamintit de ce nu-mi plac musical-urile. :)) Măcar într-un musical știi că acțiunea se petrece în timp ce personajele cântă. În schimb, în Joker 2, scenele de acest fel nu făceau altceva decât să fractureze tensiunea, să întrerupă acțiunea, nu îi ofereau un crescendo, așa cum mi s-ar fi părut firesc. Sau poate sunt eu o profană și nu știu să apreciez. :))
Și cam ăsta este singurul mare minus pe care l-am resimțit eu la acest film.
Joker 2: Folie à Deux | Un film-poezie
Am ajuns acasă aproape hipnotizată. Am putut povesti filmul aproape scenă cu scenă, cu detalii fel de fel, atât de tare l-am (ab)sorbit. A fost un film-poezie, unul în care Todd Phillips și-a propus o explorare profundă a conflictului interior al lui Arthur. Și mi se pare că i-a reușit de minune. Îmi place enorm să fiu atentă la detalii, mai ales când acestea sunt gândite magistral de către regizor, care nu a lăsat absolut nimic la voia întâmplării.
Poți să iei scene din Joker 2 și să scrii pagini întregi pornind de la ele, întocmai cum poți face cu versurile unei poezii bune. Mai ales scenele aproape onirice în care cuplul Arthur și Harleen Quinzel cântă, contopindu-se într-un… delir în doi.
Iar finalul filmului… Probabil că unii vor spune că e prea mult, dar cumva se face dreptate. Chiar dacă, de multe ori, dreptatea nu e de partea noastră.
Joker 2 nu te lasă indiferent – Controverse
Ori îl iubești, ori îl contești. Cert este că nu te lasă indiferent. Nici nu prea ar avea cum, ținând seama de complexitatea personajului Arthur Fleck și alegerile de regie atipice, ce în mod cert nu au plăcut tuturor privitorilor. Din punct de vedere vizual, filmul se îndepărtează de evenimentele exterioare ce se petrec în Gotham, focalizându-se pe Arkham State Hospital și sala de judecată, unde Arthur este adus în fața justiției pentru a răspunde de faptele comise ca Joker.
Cele mai multe păreri despre acest film au fost negative, atâtea câte mi-au ajuns la urechi sau pe sub priviri. Sincer, nu cred că merită deloc toate cronicile acelea negative, care dau efectiv de pământ cu el. Da, și eu sunt de părere că este mai slab decât primul. Dar, dacă îți dai seama că Phoenix a luat Nobelul pentru rolul ăla, atunci îți dai seama că îl compari cu un film extraordinar, ce va rămâne în istorie. Or, dacă îl iei de sine stătător, Joker: Delir în doi nu este un film slab. Dimpotrivă. Oferă o perspectivă unică asupra evoluției unui personaj de neuitat. Dar din nou, asta este strict părerea mea (că de-aia vă aflați pe un blog personal).
În final, ce să zic? Merită să îl vedeți? Clar. Încă mai este prin cinematografe, deși, cum ziceam, a trecut deja o lună de la premieră.
În rest, puteți citi și alte recenzii despre Joker 2: Delir în doi, pentru o și mai bună perspectivă asupra a ceea ce a făcut regizorul Todd Phillips cu personajele lui în această producție „dedicată” unui villain. Unul cu foarte mulți fani (fanatici?), ce ne-a câștigat inimile acum 5 ani, când am vrut să fim acolo să-i oferim o îmbrățișare. Da, în toate momentele în care consider că societatea a fost nedreaptă cu el. Și maică-sa. Până și ea.
Sunt tare curioasă dacă l-ați văzut și ce părere aveți despre el. Ne citim în comentarii.
Comments
