Despre mine și ce lucruri minunate fac eu / Particip, nu asist!

Legion Run Romania. Sau cursa în care am concurat cu mine însămi.

…Și n-am ieșit pe locul 2. :)) Vă anunțam undeva prin primăvară că voi participa la un eveniment ce implică nămol (sau nămall, cum îmi place mie să zic) și alte asemenea. Am fost, am văzut, m-am murdărit și am mers mai departe. 😀

Legion Run Romania – o cursă de 5 km în care m-am autodepășit

Și nu spun vorbe mari. Am mers acolo nepregătită în niciun fel. Sală nu mai făcusem de câteva săptămâni (a trebuit să întrerup din cauza unor probleme ce nu țineau de voința mea), de urmărit alte ediții Legion Run din alte țări nu am avut timp.. Așa că m-am aruncat cu capu-nainte, ca o berbeacă ce mi-s. 😀

Am ajuns (cu întârzierea mea firească) și am intrat într-o echipă random. Nu știu câți inși am fost, dar voi aproxima la vreo 15-20. La final, va trebui să fim aceiași care am plecat de la start. Am avut două obiective principale:

  1. pentru echipă – să ne ajutăm să nu rămână nimeni în urmă;
  2. pentru mine – să pot bifa cu brio toate obstacolele de pe traseu.

După o alergare ușoară, a venit și prima probă. Săritul într-o groapă plină cu apă (și noroi), să treci cu capul pe dedesubt, iar la ieșire trebuia să rezist unui furtun cu apă venită în plin. Ochi, ceafă, urechi, spate, oriunde nimerea nenea ăla. :)) Când am zis că e gata, am scăpat de treaba asta, a mai venit același tip de probă. Sărit în apă cu nămol, trecut cu capul pe dedesubt, ieșit afară pe un morman de pământ… Și atât, nenea nu ne-a mai „spălat”. :)) Am început din nou alergarea…

Alte probe, alte obstacole cu care să mă lupt

Săritul peste ziduri înalte, cățăratul pe sfori și lanțuri, sărit peste bârne, mers târâș pe coate pe sub sârmă ghimpată (acolo unde mi-am și rupt pantalonii) etc. :))

Dintre toate probele însă, cea mai solicitantă mi s-a părut proba cu gheață.

Două gropi pline cu apă rrrrece și cuburi de gheață. Aceeași fază ca la prima probă – sărit în apă, trecut pe dedesubt de două ori. Este incredibilă senzația! Aici m-am autodepășit cu adevărat. Recomand experiența asta măcar o dată în viață! Senzația pe care am avut-o după prima ieșire a fost incredibilă. Îmi căutam aerul și nu-l mai puteam respira. A doua intrare pe sub apă a fost și mai intensă… Pentru ca, la ieșire, să simt ce înseamnă cu adevărat relaxarea… Fiecare mușchi era în extaz.

Nu am mai trăit așa ceva niciodată. Și am zis că trebuie să mă documentez despre această metodă de relaxare, să o pot repeta în siguranță. Așa cum fac marii sportivi. Uite și ceva funny pe tema asta: :))

Da, am fost o echipă. Am reușit toți la un loc și fiecare în parte. We are legion! 😀

La final, pot spune că am un micuț regretuț. Nu am filmat nimic, abia am reușit să ne facem câteva poze la final. Nu mi-am luat GoPro-ul pentru că nu știam ce m-așteaptă, dacă îl voi putea folosi. Data viitoare sper să fiu mai inspirată.

Tu când ți-ai depășit limitele ultima oară? ^_^

Comments

comments

2 comentarii la “Legion Run Romania. Sau cursa în care am concurat cu mine însămi.

    1. Foarte grea alegere ai avut de făcut, ce-i drept. :)) Sper să mai existe ocazii de genul. Eu voi fi din nou pe listă! Musai. :))

Lasă un răspuns

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: