Mai vino, tată, pe acasă... • opisicaneagra.ro

Uite, colo, în miez de noapte,
Cine-mi vine, cine-mi bate
La fereastra dinspre drum –
Acum vii? Sau pleci acum?

Da, e tata, vrea să-mi spună
Că e bine-n lumea bună,
Dar să am grijă de mama
Că-i bolnavă azi sărmana.

Să nu uit să-i deschid poarta,
Să îi fac mai blândă soarta,
Că prea a tras și a pătimit
De cât de mult ea ne-a iubit.

– Și acum plec, îmi zise el,
Mă strânge-n brațe ușurel,
Îmi sărută ochii plânși.
Eu îi spun cu pumnii strânși:

– Lasă-mi, tată, măcar dorul
C-ai plecat lângă odorul
Tău, cel iubit și supărat,
Că s-a dus și l-ai urmat.

Lasă-mi și un semn pe drum –
O brumă de vise-n scrum,
Să vii să-mbătrânești în casă,
Să stai cu nepoți la masă.

Te-ai dus de unde nimeni
Nu se mai întoarce-n lume,
Te-am plâns, tată, și dor îmi este
De un Crăciun ca de poveste!

Să stăm cu toții la o vorbă,
Mama să ne pună o ciorbă,
Să ne fie casa iarăși plină
De râsete, colinde-n surdină.

Lasă-mi, tată, măcar plânsul
Că am făcut casă cu dânsul –
De când voi doi ați plecat,
Ochii nu mi s-au uscat.

Să trăiesc fără de voi
Până-n viața de apoi
Mi se pare o pedeapsă –
Mai vino, tată, pe acasă…

_____>>>>>>>>______________<<<<<<
Georgiana Mihăilă – 25 decembrie 2025