Particip, nu asist!

Mișcarea face bine!

Mi-am propus să alerg. Astăzi am avut a doua tură de alergat, chiar dacă am avut febră musculară după ziua de miercuri. Mișcarea face bine! Face minuni cu fizicul (în timp), iar psihicul se revigorează instantaneu. Am din nou poftă de viață după ce am ieșit la alergat în parc cu căștile în urechi și zâmbetul pe buze.

Sunt o fire activă, îmi place să mă implic în mai multe activități deodată. Încă de când eram copil, am început să practic diferite sporturi. Părinții mei au înțeles nevoia mea continuă de mișcare și m-au ajutat să-mi canalizez energia în scopuri benefice.

Știm cu toții că sportul te educă. Nu numai fizic, din punct de vedere al posturii, al dezvoltării armonioase, ci și din perspectiva disciplinei. Te învață să fii competitiv, dar să știi să accepți o înfrângere. Îți oferă o miză, îți propune un scop pe care te înhami să-l atingi prin evaluarea oportunităților, șanselor de câștig, dar și prin autoevaluare.

În afara jocurilor din fața blocului (rațele și vânătorii, elasticul, coarda, de-a v-ați ascunselea sau fotbalul din spatele blocului), am practicat:

  • Handbalul – un sport de echipă care se joacă cu o minge, folosindu-se numai mâinile. Meciul are loc între două echipe a 7 jucători (6 jucători de câmp și un portar) pe durata a două reprize a câte 30 de minute. Am practicat handbalul la orele de sport din școala generală. Mi-a plăcut, dar nu atât de mult pe cât am iubit baschetul (nu ratez nici acum meciurile importante din NBA);
  • Baschetul – unul dintre cele mai răspândite sporturi de echipă din lume; se caracterizează prin finețea, precizia și fantezia exercițiilor tehnice și tactice, prin talia înaltă și calitățile fizice deosebite ale sportivilor, toate acestea implicate într-o luptă sportivă care pretinde spirit de echipă și de sacrificiu, inteligență și rezistență nervoasă. (Ce descriere frumoasă am găsit pe wikipedia!) 😀 Am făcut baschet un an și ceva, nu mai știu sigur. Dar mi-a plăcut enorm! Este un sport solicitant, dar atât de frumos! Deși eram mică (vreo 10-11 ani), am avut multe de învățat de la orele de basket de la clubul sportiv. O făceam cu pasiune, nu lipseam de la antrenamente și mă visam departe… Și totul se petrecea în timpul meu liber! Ăla de joacă pe-afară, cum s-ar spune. Dar nimic nu se compara cu oboseala aceea dulce de după două ore de antrenament în sala de sport și râsul nostru de copii frumoși din vestiare; 🙂
  • Karate Karate-dō (空手道) este o artă marțială japoneză introdusă în Japonia (și ulterior în lume) din Okinawa în 1922. În japoneză karaînseamnă gol, te înseamnă mână iar dō înseamnă cale, rezultatul fiind calea mâinii goale. În karate se utilizează lovituri cu mâinile și picioarele, blocaje, secerări, prize, proiectări fiind un stil extern de luptă. (sursa) Acest sport mi-a antrenat mai întâi mintea, mi-a oferit posibilitatea de a merge mai departe indiferent de cât de greu mi se părea în acel moment. Timp de doi ani, am participat la cursurile de karate, nu ca să mă bat în fața blocului, ci în scopul autoapărării mele de mai târziu, pentru evitarea conflictelor (chiar dacă nu credeți) și pentru ocuparea timpului meu într-un mod activ și sănătos.

V-am spus că mișcarea face bine? Face! Tocmai în acest scop, Brașovul găzduiește un super eveniment sâmbătă, 11 iulie, de la 9:00 până la 21:00, în Piața Sfatului: Cea mai tare oră de sport!

blogalinitiative.ro Miscarea-Face-Bine-Brasov-2015-POSTER-v6-566x800

Apropo, următoarea Cea mai mare oră de sport se va desfășura pe 1 august la Mamaia, iar detalii despre ea vei putea găsi pe miscareafacebine.ro. Fiți acolo! 🙂

 

Comments

comments

4 comentarii la “Mișcarea face bine!

  1. Bravo! Bravo! Si mie imi place sa alerg. Si eu am jucat handbal in scoala generala. Mi-a displacut asa mult! In schimb in liceu am facut volei si eram prezenta la aproape toate meciurile! <3
    Acum sunt foarte lenesa si imi place sa procrastinez. 😛 Poate faci o postare despre cum sa iti vina cheful de miscare. Ceva motivant! Te pup!

    1. Da, ar fi și asta o idee! M-am gândit să scriu despre cum alerg, pe unde, cam cât pot să rezist și care ar fi progresele. Bineînțeles, și ceea ce mă motivează. 😀 Am început alaltăieri și mi-am făcut deja un fel de jurnal de alergat. O să-l public când voi strânge câteva chestii relevante. 🙂 Pup!

Lasa un raspuns

Adresa ta de e-mail nu va fi publicata. Required fields are marked *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.