O pisică neagră a împlinit 7 ani!

Sincer, m-am luat cu altele și am uitat de aniversarea „bloguțului meu drăguț”, cum obișnuiesc eu să-l alint. Plus că nu-s doar 7 ani de o pisică neagră. Sunt vreo 11-12, nu mai știu exact. Povestea e mai compliqué.

Așa cum am mai povestit în alte rânduri, faza cu „o pisica neagră” a început cu o adresă de e-mail. Voiam un nickname, altul decât cele pe care le folosisem până atunci și mi-am dorit ceva care să nu conțină numele meu. Sau prenumele. Așadar, am început să mă gândesc, să sortez, să evaluez. Îmi plac pisicile de când mă știu. Copilăria mea este strâns legată de amintirile cu aceste ființe. <3 Apoi, de ce am ales una neagră? Am mai explicat și aici. Pe scurt, îmi place negrul, iar pisicile negre îmi inspiră mister, sunt deosebite, elegante și ușor masculine în același timp. Plus că nu-mi place ideea de superstiție de orice fel, așa că..

7 ani de O pisică neagră.. pe WordPress

Inițial, mi-am făcut blog pe Yahoo 360. Platforma s-a închis la vreun an după ce m-am apucat eu de scris prin online și astfel m-am văzut nevoită să-mi caut altă „casă”. Așa am ajuns pe blogspot. :)) Apoi, în anul de grație 2009, atunci când m-am înscris la Jurnalism (după ce terminasem Facultatea de Psihologie și Științele Educației, specializarea Psihopedagogie Specială),  mi s-a părut că am nevoie de un nou început, iar WordPress mi-a picat cu tronc. 😀

Cam asta a fost..

..până în 2015, în noaptea de 2 spre 3 martie, atunci când mi-am pus bazele noului blog, cu .ro în coadă. Asta mi-a dat avânt, m-a ambiționat și uite așa am început să văd ce se întâmplă prin blogosferă. Dacă până atunci scriam doar pentru mine, ori ca exercițiu, ori ca modalitate de refulare, ori ca loc unde să-mi fac „temele”, momentul înscrierii în competiția de blogging SuperBlog „m-a pus pe harta” online-ului. Am învățat multe, încă o mai fac, deși am senzația că mi-am cam pierdut din entuziasmul ăla de la început.. Bine, mi-am și ales o nișă destul de restrânsă (asta cu evenimente culturale, recenzii, poezii și alte de-astea nu-s prea căutate) și poate și asta mă demotivează uneori. Dar sunt și momentele alea care îmi dau boost, cele în care mă întâlnesc cu oameni random sau cunoscuți care mă felicită pentru activitatea mea și-mi spun că mă citesc atunci când au timp, chiar dacă nu lasă vreun semn în trecerea lor pe aici. Mulțumesc! (Și aici..) A, da! Și îmi place să mai răsfoiesc blogul din când în când și să-mi observ evoluția sau să-mi recitesc anumite gânduri cu care acum poate nu mai rezonez așa mult. ^_^

La mulți ani, bloguț drăguț!

Sper să-mi fac mai mult timp pentru tine. Mulțumesc că ești aici când am nevoie de un prieten căruia să mă confesez fără teama că vei sufla vreo vorbă fără acordul meu (vezi ciornele care se tot adună acolo, articole ce rămân adesea nepublicate..)

Sper să mă adun și să pun în practică ideile pe care le-am gândit pentru tine, pentru noi, să creștem în continuare! Și, mna, hihi, love ya!

Comments

comments