-
Playlistul lunii aprilie. Pam, pam!
Azi am zis să vă dau ceva lejereanu, să nu vă bateți capul la fel de mult cum v-ați supus stomacul la chinuri grele cu ocazia sărbătorilor pascale. Apropo de asta, Hristos a înviat! Sper că petrecurăți bine, că nu ați avut nevoie de Colebil sau Triferment, că v-ați întâlnit persoanele dragi și ați petrecut momente din alea de vă încarcă bateriile. La mine așa a fost. Bun, acestea fiind zise, trec la subiectul de azi: playlistul lunii aprilie. Am ascultat multe melodii (mai noi, mai vechi) luna trecută, dar și în cele 4 zile din luna asta. 😀 Unele chiar mi-au stau pe repeat în playlist, că așa-s eu: când…
-
Poezia săptămânii – Charles Baudelaire, cel dintâi poem.
Bun. Am ajuns și aici, în punctul în care mai sar „pârleazul”. Astăzi vorbesc despre un autor străin. Nu m-am putut abține, e prea bun, prea ca.. :)) Charles-Pierre Baudelaire este un poet care a revoluționat întreaga lirică franceză și nu numai. Continuă să surprindă prin originalitatea lui, prin versuri de o profunzime aparte, mai ales prin apariția volumului său „Les Fleurs du Mal”. Cine nu a auzit de estetica urâtului, de „Florile răului”? 🙂 Poate Tudor Arghezi, poate „Flori de mucegai” vă sugerează ceva.. 😀 Viața lui Baudelaire a fost una tumultuoasă. Pe scurt: la numai șase ani, rămâne orfan de tată, iar căsătoria mamei cu un alt bărbat…
-
„O să reușesc să țin lumea la degetul mic..”
M-am trezit azi cu versul ăsta în cap. Nu am mai ascultat de mult Lumea e a mea – B.U.G. Mafia feat. Loredana, dar asta nu m-a împiedicat să tot fredonez în minte cuvintele lui Caddy. 😀 Ce cursuri și discursuri inspiraționale, motivaționale sau mai știu eu cum? O melodie bine aleasă și ești pe felie toată ziua! :)) Asta da introducere, ce să zic? :)) În fine, ideea e că, în viață, îți poți găsi motivație în orice lucru mărunt ce te poate face fericit. Chiar și pe moment. Nu sunt adepta „om vedea ce-o mai fi după”, dar încerc să mă mai domolesc din goana mea nebună după…
-
A fost București Blogmeet 3!
Am tot zis că o să scriu despre acest proiect minunat, dar uite că nu-i venise rândul. Până azi. 😀 București Blogmeet se vrea a fi un eveniment lunar, o întâlnire a bloggerilor bucureșteni. Sau măcar în trecere prin capitală. Sau veniți din provincie și stau cu chirie (vezi cazul de față). Cu sau fără viză de flotant. :)) Am ajuns deja la cea de-a treia „ediție” și, în colaborare cu Mădălina, am reușit să urnim lucrurile. Cât de cât. Suntem la început, ne mișcăm anevoios, dar am încredere că vom descoperi, la un moment dat, secretul adunării mai multor oameni la un loc. Ne tot gândim ce motivație să…
-
Recomandare de film: The boss/Șefa
Am fost la film și scriu despre asta, așa cum obișnuiesc de ceva timp. Am zis să merg, la invitația Mădălinei, să văd o comedie. Chiar dacă în ultima vreme stau cam prost (spre foarte prost) cu timpul liber. Știu că am tot zis asta, dar e prima dată în viața mea când am o perioadă (chiar) atât de aglomerată și, fiind ceva nou, e puțin cam greu de gestionat. Dar mă descurc, cum ar zice un artist în viață. Așadar, despre The boss. Șefa este un film americănesc, o comedie tipică, dar la care am râs rău. Băi, e bun. Dacă vrei să-ți descrețești fruntea și să te hăhăi nițel…
-
Joaca de-a oamenii mari.
Când eram mai micuță, obișnuiam să învăț tot felul de jocuri. Imediat după ce am descoperit tainele scrisului și cititului, am început să completez integrame, alcătuite sub diferite forme. Mai apoi, am învățat să joc Yams (așa îi spunem noi, eu cu mami). Îl găsești sub mai multe denumiri, gen Yamms sau Yahtzee, mă rog. Ideea e că se joacă cu cinci zaruri și e pe bază de mai mult noroc și se bazează mai mult pe niște alegeri inspirate. Tot cu zaruri se joacă și tablele (backgammons în google play store). :)) Mă pricep destul de bine și la ăsta. Puțin de tot am învățat șah. Știu mutările, dar nu am…
-
Scrisoare fără nume – 2
Mai ții minte când ți-am scris prima scrisoare fără nume? Îți spuneam acolo cuvinte culese (de) pe sprânceană… senină, calmă, întocmai ca privirile piezișe ce ni le aruncam de la unul la altul, ca într-un joc de tenis cu o minge invizibilă. Lunile au trecut, iar acum simt din nou durerea facerii. Unui tablou rupt din carne vie. Ți-aș spune cu buzele mele lipite de ale tale tot ce am de șoptit. Dar tu nu ești. Poate că nici nu ai fost vreodată. Și doare mai tare că știu sigur că nu vei fi. Tu mi-ai rămas fără numele, pierdut și necăutat, impulsiv și necumpătat. Ai reușit să-mi spulberi orice…
-
Pe scurt: Monica Lovinescu
La 20 aprilie 2008, Monica Lovinescu își „scria” ultima intrare în jurnal. A încetat din viață la vârsta de 85 de ani, în spitalul Charles-Richet de la Villiers-le-Bel, în apropiere de Paris. Unica fiică a criticului literar Eugen Lovinescu și a profesoarei Ecaterina Bălăcioiu, Monica Lovinescu a fost o intelectuală română care și-a dedicat viața și opera luptei împotriva totalitarismului comunist. A fost căsătorită cu poetul, publicistul și omul de radio Virgil Ierunca. Devine o figură marcantă a exilului românesc, prin realizarea a două emisiuni săptămânale: Actualitatea culturală românească și Teze și antiteze la Paris. Aceste emisiuni au avut o puternică influență în România, atât în mediile culturale cât și…
-
Ca să înțelegi cât de genial a fost, într-adevăr..
Tot mă dau aici de ceasul morții cu poezii, versuri, cu poezia săptămânii, cu deliricele mele, dar, în afară de cele din urmă, celelalte nu prezintă mai deloc interes pentru publicul larg. Din păcate! Eu voi continua pe acest drum – atât cât îmi permite timpul (același motiv ca și în cazul tău, da), citesc volume în versuri, mai public și aici câte o opinie inopinată, vreo recenzie… În fine. Ideea de azi este următoarea: că prea s-a pus praful gros pe chipurile de piatră, pe busturile din fața caselor de cultură, ale marilor scriitori din țărișoara noastră. Uite, ca să înțelegi câte de genial a fost Eminescu, mă voi…
-
Pe scurt: Simone de Beauvoir
Astăzi ne aducem aminte de Simone de Beauvoir, o reprezentantă de seamă a feminismului în Franța, autoarea volumului „Al doilea sex”. Aceasta se stingea acum 30 de ani, pe 14 aprilie. A trăit o poveste de dragoste legendară alături de Jean Paul Sartre, după moartea căruia se stinge și ea, la 6 ani, timp în care a creat o operă literară remarcabilă, de eseuri și memorii. În La Cérémonie des adieux va înregistra aceste ultime cuvinte ale lui Sartre: „Moartea nu ne va reuni. Așa stau lucrurile. Cu toate astea, e splendid în sine că am reușit să ne trăim viețile în armonie pentru atâta vreme.” Unul dintre cele mai…
-
Acum am scut și-o inimă de piatră..
Încerc să pot să-mi supraviețuiesc mie însămi Când vâltori pe dinăuntru mă frig până la miez, Când necontenit noi doi tot trecem niște vămi – Nu te teme, stai pe pace, trebuie doar să crezi! Crede-mă când spun, când tac, că totul e perfect Când mă săruți pe frunte, mă strângi de mână-ușor, Îmi place, ești ciudat, îmi placi în felul tău defect – Lângă tine sunt eu întreagă, un loc să mă desfășor. Fii calea mea prin stânci, deschide-mi căi prin sălbăticie, Ia-mă desculță să fiu una cu luna, floare de colț sihastră, Să stăm pe culmi de dor și patos, să stau la temelie: Căci acum am scut, pe…
-
Pariu că pot?
De-a lungul timpului, am tot publicat articole din diferite domenii, în funcție de interesul meu față de subiectul respectiv. La un moment dat, făceam un fel de cronici săptămânale cu subiectele fierbinți, adică ceea ce numesc eu aici categoria Opinii inopinate. Știm cu toții că românu-i frate cu părerea, să parafrazez. Toți ne-am născut părerologi. În fine, ideea e că astăzi aleg să vă arăt că pot să vorbesc și despre altceva. Adicătelea, mai pe scurt, despre fotbal. 😀 Pariu că pot? Îmi place sportul ăsta, ba chiar l-am și practicat în liceu la modul serios, cu echipament și meciuri etc. Csf, am avut de mică feminitatea în gesturi. :))…