(de)Lirice

Acum am scut și-o inimă de piatră..

Încerc să pot să-mi supraviețuiesc mie însămi

Când vâltori pe dinăuntru mă frig până la miez,

Când necontenit noi doi tot trecem niște vămi –

Nu te teme, stai pe pace, trebuie doar să crezi!

 

Crede-mă când spun, când tac, că totul e perfect

Când mă săruți pe frunte, mă strângi de mână-ușor,

Îmi place, ești ciudat, îmi placi în felul tău defect –

Lângă tine sunt eu întreagă, un loc să mă desfășor.

 

Fii calea mea prin stânci, deschide-mi căi prin sălbăticie,

Ia-mă desculță să fiu una cu luna, floare de colț sihastră,

Să stăm pe culmi de dor și patos, să stau la temelie:

Căci acum am scut, pe tine, și-s tare, c-o inima de piatră..

bird

 

 

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

error: Content is protected !!
%d blogeri au apreciat: