Acum am scut și-o inimă de piatră..
Încerc să pot să-mi supraviețuiesc mie însămi
Când vâltori pe dinăuntru mă frig până la miez,
Când necontenit noi doi tot trecem niște vămi –
Nu te teme, stai pe pace, trebuie doar să crezi!
Crede-mă când spun, când tac, că totul e perfect
Când mă săruți pe frunte, mă strângi de mână-ușor,
Îmi place, ești ciudat, îmi placi în felul tău defect –
Lângă tine sunt eu întreagă, un loc să mă desfășor.
Fii calea mea prin stânci, deschide-mi căi prin sălbăticie,
Ia-mă desculță să fiu una cu luna, floare de colț sihastră,
Să stăm pe culmi de dor și patos, să stau la temelie:
Căci acum am scut, pe tine, și-s tare, c-o inima de piatră..
