Povestea „O pisică neagră în online” poate fi și povestea ta. Începând din acest moment

Am fost întrebată de nenumărate ori „de ce o pisică neagră”? De unde mi-a venit ideea și, mai ales, când? Am publicat acum vreo doi ani un interviu cu mine însămi în care răspundeam la întrebările pe care le-am primit de-a lungul timpului, cu privire la activitatea mea de blogger sub denumirea de „O pisică neagră”. Articolul de astăzi dezvoltă această idee, în speranța că, dacă printre cititori se află cineva cu dorința de a scrie pe un blog și încă nu o face, la final, acea persoană își va găsi motivația necesară să pornească pe drumul propriu, indiferent de posibile temeri sau piedici.

Povestea „O pisică neagră în online”, o călătorie blogosferică de care mă bucur de peste 12 ani

Astăzi, vă invit să călătoriți alături de mine, să ne întoarcem în urmă cu mai bine de 12 ani, atunci când, în primăvara lui 2006, mi-a venit în minte ideea creării personajului O pisică neagră.

Țin minte foarte bine ziua aceea. 😀 Voiam să-mi creez un nickname, pe atunci fiind (încă) în vogă mIRC-ul. 😀 Mai aveam vreo două-trei așa-zise „porecle” pe care le foloseam pentru e-mail și pentru forumurile pe care eram înscrisă. Dar voiam o schimbare. Voiam să fie ceva care să mă reprezinte, fără să fiu nevoită să-mi folosesc numele.

Am crescut înconjurată de animăluțe de casă. Am avut o pasiune aparte pentru pisici și pentru câini, pe lângă iepuri și porumbei. M-am oprit la pisici, însă. Mai exact, la cele negre. Misterioase, asociate adesea cu vrăjitoarele (pentru mine, sunt fermecătoare) și privite ca fiind niște creaturi nocturne (adică eu și pasiunea mea de a scrie noaptea, mai ales). Am încercat mai multe combinații pornind de la „pisica neagră”. Erau toate luate. Pesemne, au fost alte pisici mai negre și mai inspirate, înaintea mea. Atunci, mi-am zis, hai să fiu „o pisică neagră”, una dintr-o mulțime de alte pisici.

Blogul O pisică neagră. Începutul

Îmi plac poeziile. Primele versuri le-am scris pe când eram în clasa a II-a. Apoi, în școala generală, îmi lăsam imaginația să zburde la temele de la limba română, spre deliciul profesoarei. Liceul mi-a readus pofta pentru versuri, pentru arta lirică, iar concursurile câștigate mi-au dat și mai mult avânt în această direcție.

În 2006, când am ajuns la facultate, nu prea am mai avut timp de cochetărie cu scrisul. Dar tot aveam nopți în care mă chinuia talentul. :)) Ideea de a avea un blog mi-a năzărit atunci când mi-am dat seama că pasiunea mea pentru scris poate fi împărtășită cu cei din jurul meu fără să mai apelez la documente transferate pe dischete (da, folosite în floppy disk). 😀 Era 2007. Așa a apărut o pisică neagră pe Yahoo 360, platformă de blogging închisă între timp. Într-o zi, am primit un e-mail în care eram anunțată că, în maxim n zile, trebuie să-mi iau înscrisurile și să mă mut. Că ei închid șandramaua. Am salvat, ce era să fac? Și am așteptat. Între timp, se făcuse 2008. Așa că m-am trezit cu bagajele la ușă, nevoită fiind să caut „chirie” în altă parte…

opisicaneagra.blogspot.com

Prima ușă pe care am văzut-o deschisă a fost blogspot-ul. Blog + Spot = Locul potrivit. Sau, cel puțin, așa l-am privit pentru vreo 3 ani. Scriam sub formă de jurnal. Foile agendei fuseseră înlocuite de pagini, etichete, categorii… Scriam fără să acord prea mare atenție eventualelor persoane ce aveau să-mi viziteze blogul. O făceam doar hrănindu-mi egoul nemăsurat, voiam să mă descarc, voiam să transfer în www toată tensiunea acumulată în mine. Nici nu știam că m-aș fi putut numi blogger…

opisicaneagra.wordpress.com

18 septembrie 2011. Data la care m-am hotărât să fac un altfel de… jurnalism. Treceam anul III la Facultatea de Jurnalism și îmi doream un loc unde să-mi public „temele”. Așa a luat naștere proiectul meu de suflet: opisicaneagra.wordpress.com. În fiecare an, WordPress îmi reamintește că puiul meu de pisică neagră se face mare. Anul ăsta a împlinit 7 ani! Mergem la școală, vrem să devenim oameni mari. 😀

O pisică neagră își cumpără domeniu propriu și devine opisicaneagra.ro!

Mă urmăriți, da? Mai sunteți cu mine. 😀 Bun! Am ajuns în anul de grație 2015, ziua de 2 martie. Atunci mi-am luat avânt și mi-am zis că ar fi cazul să intru și eu în așa-zisa ligă profesionistă a „pișcotarilor”. :)) Nu, nu a fost așa. Nici măcar nu știam că așa sunt numiți bloggerii care participă gratis pe la tot felul de evenimente. Nu că aș avea ceva împotriva acestui lucru. Iată-mă căutând pe Google tot felul de „how to”, pentru a-mi seta singură cel ce avea să devină opisicaneagra.ro. Cu o noapte nedormită, cu ochii obosiți (ținuți deschiși cu două bețe de chibrit ca în Tom și Jerry :D), pe 3 martie am reușit să deschid browser-ul și să tastez adresa minunată, iar ea să-mi înfățișeze sloganul pe care l-am menținut până în ziua de azi:

Opinii inopinate, frânturi de suflet, poezie și jurnalism online

Îmi setasem nișa: comentarii despre orice mi s-ar fi părut că am ceva interesant de spus, postări sensibile, rupte din suflet, versuri proprii și jurnalism online (fotoreportaje, interviuri, cronici de eveniment etc.). Dar aveam nevoie de conținut. Așa am ajuns să particip pentru prima dată la SuperBlog. Așa a început, de fapt, totul. Am tot povestit pe aici, în numeroase rânduri, despre fiecare participare la Gala SuperBlog, despre noile prietenii legate prin intermediul acestui concurs, despre statutul de blogger partener, de jurat sau chiar de sponsor. Da, în decembrie 2016, am organizat Gala SuperBlog la Hotel Arc de Triomphe (București), unul dintre hotelurile la care activez ca PR Specialist și Social Media Manager. Pot spune clar, sincer și răspicat că tot, absolut tot ce am făcut de-a lungul timpului în blogging m-a ajutat în domeniul de activitate actual. Tot! De aceea, mi se pare că atunci când am ales să tratez mai serios statutul meu de blogger, am făcut cea mai bună alegere pentru viitorul meu!

georgianamihaila.ro, awesome since 2017 😀

Din păcate, de cele mai multe ori, ajungi să înveți numai după ce greșești. Din fericire, greșeala mea a avut rezolvare. Să vă povestesc cum a apărut georgianamihaila.ro…

Era octombrie 2017. Primesc un e-mail de la firma de hosting prin care eram informată că va trebui să-mi mut site-ul, ei fiind în insolvență. Mi-au dat niște date de acces, dar erau greșite. Le-am transmis acest lucru, dar mi-au răspuns abia după câteva săptămâni, timp în care blogul meu, opisicaneagra.ro, era inaccesibil. Am încercat să sun, nu răspundea nimeni. După câteva zile, numărul nu mai era disponibil. Am tot trimis e-mail-uri, nimic. Până într-un final, când am primit un răspuns: ne cerem scuze, am greșit o cifră, într-adevăr. Iată noua adresă de acces pentru a vă putea descărca baza de date. Intru și, ce să vezi?, linkul expirase (trebuia folosit într-un anumit timp). Restul e tăcere…

Ca să fie treaba treabă, în aceeași perioadă mi s-a defectat și laptopul. Am crezut că voi pierde tot ce aveam pe hard. Țineam minte că aveam o salvare a blogului pe undeva printr-un folder, dar nu știam de când. Am reușit să-l repar pe la începutul lui noiembrie. Dar nu aveam baza de date salvată, ci doar un fișier exportat din WordPress. Am crezut că acela nu-mi va fi de niciun folos…

Îmi mutasem între timp blogul (doar domeniul, fără niciun fel de conținut) la o altă firmă de hosting. Mi-era dor să creez, îmi lipsea mult activitatea mea scriitoricească. Eram tristă… Și dezamăgită. De oameni, dar mai ales de mine. Cum să nu salvez nimic? Cum să nu am backup automat lună de lună? Și mai tristă eram când vedeam că nici măcar într-un document Word nu mai puteam lega două cuvinte.

După o pauză de aproape două luni, pe 8 decembrie 2017, m-am hotărât să încep un proiect pe care îl aveam în minte de ceva (mai multă) vreme: georgianamihaila.ro.

Conținutul diferă (cum era și firesc să se întâmple) față de cel de pe blogul pisicesc. Domeniile de interes au rămas, însă, aproximativ aceleași. Nișa? Blog de promovare a culturii (categorie din care face parte și proiectul meu drag de prezentare a caselor memoriale din România), de promovare a cititului (prin recenzii), a artei și a frumosului, în general. În plus, îmi place să motivez oamenii din jurul meu să-și dorească să facă mai mult. Ating și zona de lifestyle, beauty și dezvoltare personală. Deși nu a apărut în cea mai fericită perioadă a mea într-ale blogging-ului, georgianamihaila.ro îmi este foarte drag! ^_^

Ce s-a întâmplat până la urmă cu opisicaneagra, poate vă întrebați. În vacanța de Crăciun, la sfatul unui amic, am uploadat fișierul exportat din WordPress, salvat în septembrie 2017. Practic, tot conținutul de până la acea dată încă era disponibil. Ce-i drept, cele mai multe imagini s-au pierdut atunci la transfer, dar era important că mi-am recuperat poeziile, interviurile, articolele de suflet…

Nimeni nu se naște învățat. Viața întreagă reprezintă o sumă de experiențe, de întâmplări fericite sau mai puțin fericite, cu ajutorul cărora ne clădim personalitatea și drumul pe care îl parcurgem până la acel prag… Ne scriem povestea cu fiecare alegere, cu fiecare capitol încheiat, cu fiecare întoarcere de pagină.

Nu trebuie să amâni! Îți place să scrii? Simți că ai ceva de spus lumii întregi? Vrei să ieși dintre filele jurnalului, din pădurea creionată în fugă pe un colț îndoit? Lasă-i și pe ceilalți să afle care este povestea ta, așa cum știi tu mai bine să o scrii.

Pe scurt, povestea pisicii negre poate fi și povestea ta, dacă te iei după urmele de lăbuțe. :))

Îți alegi un domeniu pe care vrei să publici. Îți recomand achiziția unuia de sine stătător, nu subdomeniu. Ai un control mult mai mare asupra a tot ce ține de site-ul tău, îl poți personaliza cu o mai mare ușurință și, nefiind nevot să te muți de pe adresa respectivă, în timp, îți vor crește page rank-ul și domain authority (indici buni pentru nenea Google), fapt ce conduce la creșterea vizitelor organice (venite din motoarele de căutare).
După ce ți-ai ales un nume unic, simplu, ușor de reținut, verifici pe domaz.ro dacă e disponibil. Poți alege diferite extensii, ca de exemplu .ro, .com, .net, .org sau chiar .blog. Dacă ai noroc și nu s-a gândit nimeni la asta înaintea ta, atunci poți să treci la pasul următor.
Să zicem că ți-ai cumpărat un domeniu web .ro. Recomandarea este să o faci pe 10 ani (perioada maximă), iar acest lucru te va costa 8,79 euro. Da, 8,79 euro pe 10 ani! Plus TVA. O sumă infimă pentru satisfacția de a avea propriul loc de „joacă”.
După aceea, îți trebuie un serviciu de hosting (găzduirea domeniului tău). Vei primi niște date de acces în cPanel, iar de acolo îți poți instala platforma WordPress (pentru a-ți ușura munca, în cazul în care nu ai cunoștințe de html).
După ce blogul tău devine funcțional (cu o temă prestabilită), poți trece la personalizarea acestuia. În funcție de nișa pe care ți-ai ales-o, ai posibilitatea de a alege teme de travel, de recenzii de cărți, pentru cronici de teatru sau filme, pentru portofoliul de fotograf și multe altele.
Printre plugin-urile pe care ți le recomand se numără JetPack (deși mulți susțin că este mare consumator de resurse, eu îl folosesc și mă scutește de mult timp pierdut) și Yoast SEO (un tool foarte util pentru indexarea articolelor în Google). Bineînțeles, îți poți promova contul de Instagram sau îți creezi un pop-up pentru like-uri pe pagina de Facebook sau pentru abonarea la newsletter.
De aici încolo, nu îți mai rămâne decât să scrii, să scrii și să scrii. 🙂 Comunitatea creată în jurul blogului tău va crește treptat, organic, mai ales dacă postezi regulat în social media, dar mergi și la evenimente unde poți face networking. Activitățile tale din offline sunt cel puțin la fel de importante precum cele din online.

Din păcate, se mai întâmplă uneori să nu iasă totul așa cum te aștepți. Să nu ai prea mulți vizitatori, să nu distribuie prea multă lume (sau deloc) articolele tale, să nu ai prea mulți urmăritori. Dar nu trebuie să te descurajezi! Nu uita că tu ai ales să faci asta pentru că îți place, pentru că îți bate inima altfel când te simți inspirat și te așezi la masa de scris, că e un sentiment unic când te uiți în urmă și vezi cât ai evoluat. Nimeni nu îți va putea lua asta niciodată! Niciun hater, niciun juriu, niciun alt blogger (oricât ar fi el de cunoscut), nimeni! Nu uita:

Fă totul cu pasiune sau deloc!

#Proba11 SuperBlog | Cum ți-ai început aventura în blogosferă? by domaz.ro, un serviciu CREADIV