Radiografia unei zile.

Joia trecută am avut filmare. Ah! Ar trebui să încep cu o introducere mai detaliată. Nu zic decât atât: am început o perioadă de practică la TVh 2.0, fostul TVRm. Emisiunea se numește „Viața fără fard” cu difuzare în zilele de luni și vineri la ora 17:00. Lucrurile se mișcă bine și, deocamdată, aspectul ăsta mă interesează cel mai tare. Învăț și mai am multe de învățat. Noroc că învăț repede! 😀

Și cum spuneam… Joia trecută am avut filmare. În trei locuri. Am avut parte de două premiere: primul vox populi și primul interviu din viața mea (interviu luat, nu acordat! :P). Spre surprinderea mea, nu am avut emoții, simțeam că fac ceea ce trebuie și că o fac de când lumea. Mi-am luat avânt, nu glumă! 😀

Să ne înțelegem: vox populi înseamnă „vocea poporului” și reprezintă o serie de interviuri luate unor oameni aleși în mod arbitrar, aceștia fiind întrebați același lucru. În cazul meu, întrebarea era legată de Piața Universității – dacă au mers repede lucrările, dacă a ieșit cum și-a imaginat fiecare etc. Reportajul va fi corelat cu alte imagini, proiectul esential fiind mai mult sau mai putin (ne)respectat. O să anunț când va fi difuzat. 🙂

Am plecat de aici înspre Glina, la adăpostul de câini fără stăpân pentru a lua niște imagini de acolo și pentru a vorbi cu cineva despre problemele adăpostului și despre cazul câinilor găsiți otrăviți pe mai multe străzi din sectorul 3. Am găsit pe cineva acolo, dar nu ne-a putut oferi toate răspunsurile și datele de care aveam nevoie. Astfel, am amânat interviul, am făcut câteva poze și am plecat spre oraș.

Pe drum, am observat cum o parapantă îi creiona diferite direcții unui om care se ghida după bătaia vântului pe o placă gen skateboard, dar cu roți mai mari. Curiozitatea jurnalistică a învins și iată-ne vorbind cu el. Îl cheamă Vali și face skateland, un sport extrem pe care l-a învățat „afară”. Am filmat câteva imagini cu el, iar eu, personal, am plecat de acolo cu gândul că ar trebui neapărat să-mi duc planul la bun sfârșit – acela legat de săritura cu parașuta.

La intrarea în Stadionul Național Lia Manoliu, acum Național Arena, ne aștepta doamna Marcela Pîslă, președintele asociației non-profit Cuțu Cuțu. Am vorbit cu dumneaei cam aceleași lucruri pe care am fi vrut să le abordăm și la Glina. Un lucru e cert – asociațiile nu au bani și nici spațiu pentru a face față tuturor cererilor de ajutor. Despre asta cred că am să scriu altă dată, într-o postare separată.

Și uite așa m-am plimbat eu, am vorbit și am luat aminte… 08.11.2012 a fost o zi grozavă!

Comments

comments