• (de)Lirice

    Astăzi a plouat… frumos

    Și m-a plouat sub tălpi și-n creștet Cu un frig tomnatic, veșted. M-a întors din drumul către nicăieri, M-am uitat în mine: mai martie ca ieri. Îmi știu temerile ca pe propriile buzunare, Și fricile, și spasmele îmi cer o răzbunare, Să-mi înving suferința așa, cu mâinile goale. Doar că tot ce fac se-ntoarce în mine. Și doare. Se numește karmă și-s cam tristă să aflu că Toate rănile doar cu timpul se vindecă. Îmi pun secunde, adun ani pe plăgi deschise De mine, prin fapte deja făcute sau vorbe deja zise. Astăzi a plouat frumos, cu nori mergând pe jos, Eu am avut umbrelă, am zâmbit, dar ce folos?…

  • (de)Lirice

    Trunchi de pământ

    Am ieșit din burta pământului pe nerăsuflate. Am renăscut din pântecul lunii.. martie și-un echinocțiu mi-au fost leagăn. Primul ecou al plânsului meu încă-mi este întipărit în glas, și curge pe pagini scrise-n cer. Tunete și fulgere răsărite din senin – Caracterul meu. Acum știu deja să număr 30 de primăveri. Am cam crescut, deși aș spune că se leagă mai bine pământul în inimă și-n articulații, țărâna în care am înfipt rădăcini de vise, prinse în buchet de râme, azi mi-e mai ușoară -n piept. Tata s-a sădit pe sine în căpruiul ochilor mei, dar și-n ridul dintre ei. Mama mi-a dat zâmbetul. Pe al său, de tot. De…

  • (de)Lirice

    Liliac/Cu susu-n jos

    Cred într-o mie de petale – se deschid Fără să se întrebe de ce sunt, De unde au apărut ele pe pământ, Cărui Dumnezeu să se-nchine, cum și când. Ele își urmează calea de la mugur la floare, Făcând pași mici, ca în baston, și-i o boare Ce îmbracă frunza în stropi de neculoare, Făcând vântul un scenarist perfect sub soare. Am tendința crudă să mă confund cu un liliac, Dar eu nu am atâta mov, albul meu e mai sărac. În schimb, scot din mine seva ca un scriitor ortac, Un rând pe față, unul pe dos, suflet (cum)pătat, Întors cu susu-n jos, am rădăcini în cap și încap…

  • (de)Lirice

    Nerutina de a fi (aceeași eu..) – #maratondepoezie

    Rutina te omoară. E un cancer. Te ucide încet sau, dimpotrivă, furtunos și groaznic. Schimbarea te alină. E morfină. Ameliorează, dar nu vindecă. M-am îmbolnăvit de nerutină. Fac lucruri deosebite. Diferite, adică. Sunt atât de lumești faptele mele că mă sperie imaginea unui cobai în roata de plastic pe care își învârte pe degete plictiseala. Ce prostuț e când crede că e special alergând către nicăieri! Măcar are idealuri. Ah! Deja vorbesc despre mine și nerutina de a fi aceeași eu.

  • (de)Lirice

    Ego(tr)ist.

    Mă-ntreabă lumea despre cine scriu Atunci când măzgălesc foile pe blog. Le spun că-i inspirație, căci doar eu știu Cum mi-ai lăsat sufletul cu dor și-olog. Ce rost mai are să povestesc de vechii noi, De ce să redeschid în mine plăgi de vise? Oricum, n-ar înțelege nimeni de ce-i noroi În locu-n care doar iubirea noastră hoinărise. Păstrez acum amintirea în grădina minții, Culeg lauri din lupta cu somnul fantezist. Tu ai trădat primul, ia-ți înapoi arginții, „Noi” a murit, eu sunt un Toma ego(tr)ist. Publicitate:

  • (de)Lirice

    retorică?

    mai știi tu când îți spuneam că tăcerea (mieilor) e rece ca o stâncă? te mângâiam amar cu mâna stângă, uite calea dreaptă. tu ești mereu pe lângă. mă urmărește privirea lor adâncă.. mă întrebai atunci, eu te întreb încă: la ce e bună în iubire o poruncă, dacă tot ce faci binele-l alungă? fă sărbătoare din noi, du-mă la biserică fără să-mi pui vreo întrebare, las-o retorică – jurăminte pe vitralii, câtă iubire mozaică s-ar naște între un om alb și o pisică.. ai încercat, și eu aș fi vrut, dar asta nu implică „fericiți până la bătrânețe” și nu ne justifică de ce ne tot punem noi piedică…

  • (de)Lirice

    Dragostea nu (mai) există! – Discutăm despre… Maraton de #poezie.

    Ne pierdem pe zi ce trece legătura cu noi înșine, cu ceea ce simțim cu adevărat în sufletul nostru, împrumutând stările, problemele și nevoile celorlalți. De aceea, încerc în permanență să-mi mențin legătura între spirit și lumea exterioară. Și invers. Citesc versuri, gânduri, memorii.. Am început să le și scriu.. Iar felul meu de a vă lăsa să priviți în interiorul ființei mele este acest blog. El a devenit universul unde îmi hrănesc ideea de legătură între cele două lumi și iluzia de a fi scriitor. Am vizitat case memoriale ale unor scriitori (revin pe subiect într-un articol separat), am citit și vorbit despre aceștia ca despre niște oameni normali,…