Nerutina de a fi (aceeași eu..) – #maratondepoezie
Rutina te omoară.
E un cancer. Te ucide încet
sau, dimpotrivă, furtunos și groaznic.
Schimbarea te alină.
E morfină. Ameliorează, dar nu vindecă.
M-am îmbolnăvit de nerutină.
Fac lucruri deosebite.
Diferite, adică.
Sunt atât de lumești faptele mele
că mă sperie imaginea
unui cobai în roata de plastic
pe care își învârte pe degete plictiseala.
Ce prostuț e când crede că e special
alergând către nicăieri!
Măcar are idealuri.
Ah! Deja vorbesc despre mine
și nerutina de a fi
aceeași eu.