-
ah! e inima.
simt un gol imens ce îmi umple încăperea și mă strânge. mă apasă pe ochi și tâmple, îmi trage în față de umeri. e prea plin golul ăsta. sunt și eu prea plină de mine. mă strâng, adică mă adun. cântarul arată mai puțin, am tot scăzut oameni dinăuntrul meu. de ce aș sta, dar de ce-aș rămâne în acest nicăieri al tuturor destinațiilor mele bătrâne? Bătrâne! Trezește-te, bate cineva, ah, e inima. 29 august 2017 – 00:25
-
Pentru al treilea an consecutiv, voi fi blogger acreditat #WebstockRo!
Gata cu vacanța, a venit toamna! Au sosit, așadar, zilele în care va trebui să mă gândesc la ce evenimente aleg să merg. Multe se vor suprapune, dar e ok, m-am obișnuit cu prioritizarea. 😀 Nu va fi cazul datei de 29 septembrie, ziua în care voi participa, pentru a treia oară consecutiv, la Webstock, cea mai importantă conferință de social media din Roumenia! Va fi prezentă toată spuma online-ului românesc, cu fițoșeniile de rigoare, la fel cum vor fi prezente și persoane fix normale. Adică din alea care nu beau din sticla de bere de la sponsor cu degetul mic ridicat. ?) Lăsând gluma la o parte, în fiecare…
-
Mi-e foame..
Mi-e foame de frumos și calm, cum îi este unui cal dor de iarbă verde -n primăvară. Aș sorbi cuvintele-ți de dragoste șoptite pe burta goală, cu buze țuguiate de sărut. M-aș înfrupta cu nesaț din râsul tău, te-aș adulmeca pe gâtul gol cu nasul rece și te-aș mușca de dor, chiar dac-ai fi lângă mine. Aș vrea să zâmbești când îți fac zile fripte, glumind că nu prea știu să gătesc. Sau nu vreau. Dar pentru tine, orice. Ne prindem fluturii din stomac, îi punem la borcan pentru zilele reci ce-au să vină între noi. Când te frigi cu ciorbă.. dai farfuria puțin mai încolo și mă săruți. Până…
-
Autumn goals: opisicaneagra.ro, blogger partener SuperBlog 2017!
În urmă cu mai bine de doi ani, atunci când mi-am făcut blog cu .ro, nu știam ce mă așteaptă. Cu toate că sunt prin online încă de prin 2006, cu opisicaneagra, până în martie 2015 nu am luat chiar în serios treaba asta. Îmi scriam gândurile undeva și asta îmi era de ajuns. Apoi, când am intrat la Jurnalism, mi-am zis că ar trebui să-mi exersez pana mai des, într-un cadru cât de cât organizat. Așa că opisicaneagra.wordpress.com îmi devenise caietul de teme. Dar am vrut mai mult de atât, fără să știu însă ce înseamnă acest „mai mult”. M-am aruncat în vâltoarea competițiilor de blogging, asta numai din…
-
fugi
îmi imaginez că-s un câmp imens și că sentimentele aleargă peste el, se-mpiedică, se julesc, se împing, trag unele de celelalte, cele negative le trag în jos pe cele mai înalte. și explodează mine-n mine la fiecare ceas, nu am nicio idee de hartă, dar sunt un atlas din văi și creste-n munți, cărări strâmte, încurcate, din păduri reci de brad, stele-n ochi aruncate, din vorbe iuți ca de piper, glume cam nesărate, râuri de gânduri ce-mi traversează câmpia și câteva delirice să-mi calmeze nebunia mânia. îmi imaginez că visul e, de fapt, realitate și că trăiesc într-un film mut fără publicitate. că-s cam legată la mâini acum, deși tastez,…
-
Dacă momentul nu este potrivit, înseamnă că este prea târziu?
De mai multe ori, în acești 30 ai mei, m-am trezit în fața unei alegeri dificile. Îmi doream ceva un timp, apoi, dacă vedeam că nu se întâmplă nimic, renunțam. De tot. Degeaba puteam avea acel ceva după, dacă nu m-am putut bucura de el atunci când am vrut eu. Poate și din cauza personalității mele reacționez așa. Așadar, mă vedeam în situația de a alege: să renunț la lucrul/faptul respectiv (ca o pedeapsă pentru.. hmm, cine?) sau să accept că e bine și așa, în acea clipă, că nu e timpul pierdut, totuși. Dar.. Dacă momentul nu este potrivit, înseamnă că este prea târziu? Să dau un exemplu banal.…
-
și parcă prea mi-e dor de acasă..
și parcă mi-e prea dor de acasă și prea departe mi se pare ziua aceea-n care păși-voi zâmbind în a mea casă. mi-e dor să fiu copil în curte, să rup o roșie și-un colț de pâine, mi-e dor de vacanțele prea scurte, când n-aveam grija zilei de mâine. și mi-e mai dor de mama mea, să stau cu capu-n poala ei, tata să-nvârtă mămăliga, să fim frați din nou, cei trei. cum aș putea oare să-ntorc vremurile de-odinioară? voi afla când acasă mă reîntorc, mi-e dor a nu știu câta oară.. și o să-mi fie iar și iară..
-
How to be single – Cum să fii singur și fericit
Pe bune că nu mă gândeam că există un film cu numele ăsta. How to be single sau Cum să fii singur și fericit. Inițial, am crezut că s-a gândit cineva să facă un film despre viața mea. :)) Dar se pare că există un trend al generației mele (ăștia în jur de 30 de ani) – nu mai vrem, domn’e, să ne așezăm și noi la casa noastră, să intrăm în rândul lumii. Ei bine, dacă acest intrat în rândul lumii înseamnă ieșit din zona zen, atunci e normal să zic pas. :)) Cum să fii singur și fericit – nu vei găsi chiar o rețetă.. Filmul a apărut în februarie anul trecut…
-
Mai lasă-mă.. Verde crudă.
mai lasă-mă aici un minut, îmi ziceam în timp ce mă ridicam de pe pătură. (pătura pisicilor, pe aia am luat-o la pădure.) ar trebui să plec, se face prea seară, uite și păsările cum se adună-n cuiburi. m-am legănat pe brațele versurilor de nichita și sorescu. ce clișeu, ai spune. mă lași cu ăștia ai tăi? nup. îi iau cu mine. de ce i-aș lăsa acolo unde nu sunt doriți. ce pierdere, nici nu-ți dai seama. până nu mă auzi recitând: Cum se mai adună și viața noastră! Ca un film de desene-animate, Făcut din cuvinte scrise. Ce nevoie avem de aceste priviri în urmă Și toate aceste întîmplări…
-
Poezia de la miezul zilei
acoperă-mă cu ceva, e foarte cald afară. aș vrea să-ți scriu doar cu dus, ca-n gară. dar tot ce citești mi se-ntoarce iar și iară, 20 august – ia uite, s-a mai dus o vară! vreau vers întortocheat să rătăcești în el, citind, să rămâi tablou – cum e în pastel, îmi arborez la mal să fluture-alb drapel, azi îmi predau catrenul – ți-a cam rămas fidel. e miezul zilei și tot miez de inimi poezesc, merg pe fir de vise, din viață mă trezesc, alunec spre vers alb, tâmplele-nzăpezesc, eu mă voi naște mâine. cum? o să-ți povestesc..
-
Scrisoare fără nume 6. Mie.
Astăzi, vreau să-mi scriu mie însămi. Astăzi este despre mine. În alte rânduri le-am scris lor și am uitat de mine. M-am plâns de ceilalți celorlalți, uitând să mă uit în mine. Astăzi, acel ieri de mâine, îmi iau inima din dinți și o pun în piept din nou. Prea am luptat fără să fie acolo vreun război. Keep your head high and your standards even higher. ? ––––- #travel #blogger #lovetotravel #traveler #travelblogger #visitromania #sibiu #landscape #landscapephotographer #photo #picture #painting #colourful #army #look #fashion #style #black #tan #henna #potd #ootd #instagirl #instagram #instagramer O postare distribuită de Georgiana Mihăilă (@opisicaneagra.ro) pe 31 Iul 2017 la 00:19 PDT Și-mi spun…
-
Despre ARTmania și Sibiu – Festival City – Poze și un nou episod Negru Vlogă!
După cum vă anunțam în urmă cu vreo două săptămâni, la sfârșitul lunii iulie am participat pentru prima dată la ARTmania Festival, deși acesta s-a aflat anul acesta la cea de-a 12-a ediție. Nu-i bai, e bine și așa. 😀 Am (re)descoperit motivul pentru care mi-a plăcut cândva muzica rock. Nu că acum nu-mi mai place, doar că, la un moment dat, ascultam mult mai des acest gen de muzică. Predomina Nightwish în playlistul meu, deci nu e de mirare de ce mi-a plăcut atât de mult această ediție ARTmania. 😀 Capul de afiș a fost Tarja Turunen, fostă solistă a trupei Nightwish (între 1996 – 2005). 😀 Am…