Poezia de la miezul zilei
acoperă-mă cu ceva, e foarte cald afară.
aș vrea să-ți scriu doar cu dus, ca-n gară.
dar tot ce citești mi se-ntoarce iar și iară,
20 august – ia uite, s-a mai dus o vară!
vreau vers întortocheat să rătăcești în el,
citind, să rămâi tablou – cum e în pastel,
îmi arborez la mal să fluture-alb drapel,
azi îmi predau catrenul – ți-a cam rămas fidel.
e miezul zilei și tot miez de inimi poezesc,
merg pe fir de vise, din viață mă trezesc,
alunec spre vers alb, tâmplele-nzăpezesc,
eu mă voi naște mâine. cum? o să-ți povestesc..
