-
Metafore, c-așa se poartă.
De obicei, la volan îmi vin cele mai multe idei. În legătură cu orice, oricum, oricând. Azi dimineață, pe drum, timp de o oră și jumătate, am scormonit prin sertarele creierașului, am colindat munți de amintiri (da, voi scrie despre experiența de la Băile Tușnad – mi-nu-nat!), am cotrobăit prin cotloanele sufletului meu și, eventual, al altora. Mi s-a aprins beculețul atunci când a răsărit și soarele. Nu-mi place să compar oamenii pentru că nu-mi plac lucrurile începute și neterminate. Dar este în firea noastră să catalogăm, așa ne funcționează creierul, nu putem percepe mai bine lucrurile decât așa – categorisind. Așadar, povestea ar suna cam așa:
-
Ziua partenerului SuperBlog.
Anul acesta a început bine. Mi-am luat „punctro” și m-am apucat de treabă. Pe 2 martie, am aflat că există un concurs de blogging. Am ridicat o sprânceană și, simțindu-mi ambiția stârnită, m-am înscris pe SuperBlog. Am început cu un articol în care am anunțat înscrierea mea la Spring SuperBlog 2015, pentru ca apoi să aflu prima probă, apoi pe a doua și tot așa. Am scris, am avut idei și idei, unele mai inspirate, altele mai puțin apreciate, dar toate mi-au fost dragi. M-am bucurat de fiecare subiect în parte și am încercat să fac abstracție de partea de promovare propriu-zisă, scriind mai mult pentru mine, pentru cititorul meu,…
-
Cu taste curate, înainte de Paște.
Pfiu, nici nu știu cum au trecut primele luni din anul ăsta, acuși vine Săptămâna Luminată și nu am terminat cu trebăluiala prin casă. Persoană organizată fiind, îmi fac dinainte un plan de bătaie: De când mă știu, sau de când m-am apucat eu de făcut curățenie, am început cu bucătăria – așa cred că am mai mult spor; dacă le văd pe toate bine aici, restul casei mi se pare că se rezolvă de una singură; sunt sigură de Triumf când vine vorba de lupta împotriva grăsimii din bucătărie: Triumf Degresant Forte Universal îmi e ajutorul de nădejde, prietenul bun la toate – dizolvă petele dificile de grăsime și…
-
INTEL…igență fericită.
Lume, lume! Astăzi, de Ziua Internațională a Fericirii, într-un prag de primă… toamnă, vreau să anunț apariția pe piața descoperirilor tehnologice a tonomatului de fericire! Deși are dimensiuni reduse, acest aparat poate cuprinde toate visele proprietarului, oricât de mari și multe ar fi ele! Gadgetul poate avea, în funcție de nevoi, forma unei pisici care toarce pe brâul sobei în zilele de primăvară cu babe ce-și schimbă cojoacele sau poate înfățișa (pe ecranul de 10 inch) amintiri din îndepărtata copilărie a omului ce tocmai îl privește! Printr-o simplă atingere, tonomatul de fericire se transformă într-un jukebox care vă poate recunoaște preferințele muzicale în funcție de profilul de facebook! Îi alungă…
-
Dragii mei 3 stejari,
M-am hotărât să vă scriu. Vreau să vă anunț că vin. Voi ajunge la voi la începutul lunii aprilie, atunci când verdele inundă natura, când începeți să vă îmbrăcați în frunze crude și raze de soare palid. De-abia aștept să vă revăd! Ca în fiecare an, venim toți patru să ne bucurăm de veșnicia voastră. Copiii sunt în vacanța de Paște, iar noi ne luăm concediu pentru două săptămâni. Vreau să lăsăm în spate, măcar pentru câteva zile, agitația Bucureștilor, liniile de tramvai blocate în intersecții, claxoane și aerul apăsător al drumului aglomerat spre casă, seara. Nu mai este nevoie să caut cazare în Brașov, am făcut deja rezervare la umbra…
-
Păpușar.
Trage-mă de sfori și du-te! Lasă-mă pe mine în spatele cortinei, după care mă petrec pe cărări pierdute. Azi. Și mâine, uită-te cum plec, îmi tai mâinile.
-
Infinit într-o clepsidră și un vin roșu.
– De cât timp ne știm noi? – De când e lumea și înainte de ea. Doar știi că așa îmi place să cred și așa spun. Tu ești a mea dinainte să fii. Și, zicând asta, îi dă la o parte șuvița de păr ce îi acoperea ochii. Se uita la ea, o analiza, îi plăcea să o vadă cum stă întinsă în pat, pe o parte, cu părul răvășit și cu un picior scos peste cearșaful alb. – De ce te gândești la asta? – Se apropie ziua ta. Este o aniversare importantă. Nu că celelalte nu ar fi, dar acum, la 30, știi cum se zice, „schimbi prefixul”.…
-
Căldura căminului pictat în nonculori.
Decembrie, București, zăpadă. Simte cum ghearele frigului i se încolăcesc în jurul gâtului întocmai ca o eșarfă bine strânsă și îi taie respirația… Mai are puțin și ajunge acasă. Gânduri dese o frământă, este agitată, deși nu ai spune. Privește împietrită în zare, sperând la tramvai. Chiar tras de cai, și ar fi venit mai repede. Spectacolul fulgilor de nea o mai țin ocupată, le desenează pe retină traiectoria zăpăcită. Măcar nu sunt singura derutată de aici. 🙂 Are puterea să mai zâmbească – deși înghețat, zâmbetul din colțul gurii îi apare gândindu-se la fiorii ce o pătrund când simte mirosul de ceai de tei cum vine din bucătărie. Își îndeasă mâinile mai tare…
-
Check-in: Băile Tușnad.
Voiam să scriu despre asta altă dată, dar m-am gândit la ceea ce am învățat la seminarul de Tehnici de redactare… „Scrie atunci, la cald, când încă trăiești ceea ce vei povesti în cuvinte! Pe urmă, vei vedea altfel lucrurile, mai de la distanță și, astfel, îți vor părea mai reci, riscând să pierzi din substanță!”. Iată-mă! Scriu (cu entuziasm, trebuie să recunosc) că mă aflu printre câștigătorii campaniei „Scrie pentru drepturile oamenilor”, iar premiul va consta în participarea mea la atelierul „Youth Bloggers for No Hate”, cu participanţi din mai multe ţări europene, ce are loc în perioada 26 – 28 martie 2015, la Băile Tuşnad, în hotel O3zone. See you there! 😀 PS: Articolul…
-
Cornul cu… două tăișuri.
O elevă de clasa a III-a de la o şcoală din Arad a găsit, joi, o lamă de ras într-un corn primit prin programul „Lapte şi corn”. Concluzii? Bine că lama a fost găsită de o fetiță de 9 ani; dacă avea peste 14, sigur credea că e semn că tre` să devină emo. Astea sunt adevăratele pericole din școli (lame, ace, boli în pâine, profesori nepregătiți și elevi plictisiți), iar voi vă plângeți de ora de religie?! Cum era de așteptat, firma livratoare nici măcar nu este cea cu care școala avea contract. #România Foto: Mediafax.ro Din seria articolelor „România, (de ce) te iubesc?”
-
Visuri pe meridiane.
Încep așa, aici, acum – nu am timp să mai amân. Am termen până mâine, văleu, să descriu pe bune Cum cred c-arată și pe un`e umblă turistul român: Primul, mă gândesc, își ia amanta și fuge în lume. Și ți-o plimbă, și ți-o întoarce de zici că e balerină, Se fălește ea pe facebook și instagram că e în Bali, Șade frumos la poze, ca o muză în vitrină Așteptând ca el să fie-un fel de Salvador Dali, Să-i descrie între valuri curbele și mintea-i lină. Altul, mângâindu-și barba sură, se gândește unde Să își scoată băbuța din corabia rătăcind pe ani, Îi ia palmele în mână și, prin lentilele rotunde, Murmură printr-o…
-
Muzică.
Vreți piele de găină? Luați de vă înfruptați! „Maria Răducanu (n. 3 noiembrie 1967, Huși, județul Vaslui) este o cantautoare și cântăreață cu voce de tip soprană, cu o largă deschidere interpretativă, combinând jazz, etno-jazz, muzică veche europeană și fado cu muzică populară românească.” Nici că mi-aș putea dori mai mult!