Comentez.
-
Cititul este sexy!
Am vrut să scriu despre asta de ceva timp și uite că, în sfârșit, ajung și la subiectul cititului. Toată postarea de azi a pornit de la următoarea imagine: Nu-i greu să înțelegi ideea: o fată citește, înconjurată fiind de o mulțime de alte fete „roz”, trase la indigo, preocupate mai mult de imaginea lor decât de spirit, purtând pe frunte un cod de bare (aluzie la spiritul de turmă, conformismul la o idee standard de frumusețe, poate și la vânzare, preț etc…). E ok poza, e adevărată în mare parte, vedem cu ochiul liber faptul că superficialitatea a luat locul profunzimii și că activitățile ce țin de cultură nu îți…
-
Omul, ființă animală.
Cum mi-a venit ideea asta? Păi, ia uită-te în jur! Nu-mi spune că nu vezi și tu de ce zic asta: omul este o ființă animală. Acum… dacă asta e de bine sau de rău, depinde. Depinde de experiențele tale anterioare, de anturajul în care te desfășori sau, pur și simplu, de predispoziție. Cel mai vizibil mod în care o persoană devine animală este atunci când nu iubește. Stai așa, nu zic că animalele nu iubesc, ba chiar… se îndrăgostesc de mai multe ori. Să nu amestecăm lucrurile. Ce vreau eu să spun? Atunci când un om iubește, el își depășește condiția de animal, ființă irațională. El alege să trăiască lângă o singură persoană,…
-
ANAF, la metrou (+18)
AVERTISMENT! Rândurile următoare sunt recomandate exclusiv adulților, conțin mulți termeni tehnici pe care s-ar putea să-i încurcați sau să vă determine să închideți pagina încă de la jumătatea articolului. Nu vă judec, dar observațiile de la final sunt mișto, o să vedeți. 😀 Am primit ieri la metrou un pliant care arată cam așa: Am aflat că ANAF, adică Agenția Națională de Administrare Fiscală, a lansat un nou serviciu disponibil pentru persoanele fizice din toată țara: Spațiul Privat Virtual. Te poți înscrie pe site-ul lor (anaf.ro, adicătelea) cu CNP-ul. În acest spațiu privat poți vizualiza:
-
De ce port ruj roșu.
Am văzut acum ceva timp un status pe facebook care, trebuie să recunosc, m-a pus pe gânduri. Nu la modul acela filosofic, că nu e cazul, ci mai degrabă m-a oprit pentru trei secunde în loc: Eu de ce port ruj rosu? Asta era întrebarea: de ce toate fetele poartă ruj roșu în ultima vreme? Pentru că se poartă. Da, majoritatea fetelor au început să opteze pentru acest ruj doar pentru că e în trend. Și este în trend de ceva timp. A, da! Și pentru că e sexy, bineînțeles. Dar nu ar trebui să fie vorba numai despre asta. Rujul roșu s-o purta el pe podiumurile caselor de modă sau pe…
-
Greșeli la orizonturi… literare.
Trebuie să subliniez, din capul locului, că nu vreau să denigrez pe nimeni, nu am conflicte, dar cu riscul de a intra în gura unor susținători ai site-ului orizonturiliterare.ro (care, zice-se, susține tânăra lectură), voi striga aici, în gura mare, că sunt siderată!! Le-am trimis mesaj domnilor prin formularul de contact, dar nu s-a luat nicio măsură. Scriu aici că poate-poate s-o sesiza cineva și (se) corectează. Or mai citi și alți vlăstari ai literaturii române și e păcat să ia așa exemplu! Cu zâmbetul pe buze, lansez întrebarea între bare: câte greșeli descoperiți în textul de mai sus? 🙂
-
Cronica unui film pe care nu l-am văzut.
Gata? V-ați mai liniștit? Ați trecut de fazele alea? Filmul nevăzut de mine a avut atâta promovare în online, încât nu m-aș uita la el nici moartă. Cu ochii vii. Nema, niente, muchachos! Nu am văzut umbrele lui Grey (corporatistul, americanul, casanova, „gigolo la femei”), dar nici nu sunt curioasă. Îl pot vedea moca de pe filelist, dar mai mare deranjul. S-au comentat atâtea faze (cred că toate!) din film, încât aproape îl știu pe dinafară. Că pe dinăuntru… Dumnezeu cu mila și cu… biciul pe ei! Upss.. Nu mă deranjează deloc să văd filme controversate, ba chiar mă inspiră prin faptul că mă intrigă, înțelegeți? Eh, dar cu ăsta nu…
-
Cornul cu… două tăișuri.
O elevă de clasa a III-a de la o şcoală din Arad a găsit, joi, o lamă de ras într-un corn primit prin programul „Lapte şi corn”. Concluzii? Bine că lama a fost găsită de o fetiță de 9 ani; dacă avea peste 14, sigur credea că e semn că tre` să devină emo. Astea sunt adevăratele pericole din școli (lame, ace, boli în pâine, profesori nepregătiți și elevi plictisiți), iar voi vă plângeți de ora de religie?! Cum era de așteptat, firma livratoare nici măcar nu este cea cu care școala avea contract. #România Foto: Mediafax.ro Din seria articolelor „România, (de ce) te iubesc?”
-
Popor ortodox – caut religie.
Ma tulbura excesele de orice fel. Iar modernitatea îmi pare ideologia însasi a excesului: libertate fara Dumnezeu; tehnicism necritic si salbatic; moarte a omului interior. 1 S-a tot vorbit zilele astea despre ora de religie în școli, dacă să se facă, dacă să fie înlocuită, dacă să fie opțională sau obligatorie. Asta e tichia de mărgăritar de pe capul chelului! O să spun direct: asta ne lipsește nouă? Asta este ceea ce îi lipsește învățământului românesc? O polemică pe această temă? Toate erau bune, programa era perfect adaptată nevoilor copiilor din secolul XXI, dar ceea ce lipsea era o dezbatere publică pe tema unei discipline? Dezbatere penibilă, cu argumente care mai…
-
Stereotipurile nu umblă niciodată singure!
…umblă în gașcă. 🙂 Așa cum spuneam aseară, am revenit cu imagini de la atelierul Stereotipuri de gen în mass-media și publicitate, la care am participat fix în ziua de Dragobete. Ce ocazie mai bună să participi la o discuție cu femei despre femei? 🙂 S-a vorbit despre anumite programe de dezvoltare a antreprenoriatului în mediul rural: „Anotimpuri în borcane” – sau despre femeile (ha! stereotip) de la țară care vor să conserve legume și fructe; acestea sunt consiliate și ajutate, prin intermediari, să-și vândă marfa; îngrijirea la domiciliu – un fel de asistent social pentru bătrâni; li se oferă cursuri de specialitate pentru a cunoaște mai bine condițiile de…
-
De ce proștii sunt ploști*?
Trăim într-o lume cu curu-n sus – nu mai e nicio urmă de îndoială. Dar parcă, pe vremea mea, lucrurile nu stăteau chiar atât de… prost. Nu mai ai loc de ei, te urmăresc, te strangulează în dezacorduri, în fudulă prostie și în manele ascultate la telefonul fără fir fără hendsfri sau credit, dar cu taci și poze de jmecher pe post de uălpeipăr (nu mai poți să scrii o propoziție 100% românească, fir-ar ele să fie de englezisme!). Cum bine spuneau Paraziții, facem slalom printre cretini zi de zi. Cum am putea face abstracție de ei? Cum ies din casă, pac! îl văd în lift – cretinul de scuipă flegme unde-i vine. Ies…
-
De ce am ales să nu contez.
De frică. Frica mă paralizează și așa am ajuns să nu ajung la vot. Am văzut afișe pe fb cu nu votezi, nu contezi și, surprinzător, am căzut pe gânduri. Pentru două secunde. Apoi m-am scuturat de praf și ca un coregraf o să dansez cu frica, chemați un fotograf! :)) Lăsând versurile la o parte, am ales. Astăzi am ales conștient să stau acasă și să nu pontez. Ăăă, ăsta, să nu contez. Încă dinainte de a avea drept de vot, mi-am propus să nu ajung niciodată la urne. În niciun caz. Însă azi am avut un zvâc! Pentru alea două secunde am regretat minutele de după perdeaua albastră. Și…
-
Ziceri..
..despre ebola și despre „după alegeri și puliticieni”.