Comentez.
-
Pariu că pot?
De-a lungul timpului, am tot publicat articole din diferite domenii, în funcție de interesul meu față de subiectul respectiv. La un moment dat, făceam un fel de cronici săptămânale cu subiectele fierbinți, adică ceea ce numesc eu aici categoria Opinii inopinate. Știm cu toții că românu-i frate cu părerea, să parafrazez. Toți ne-am născut părerologi. În fine, ideea e că astăzi aleg să vă arăt că pot să vorbesc și despre altceva. Adicătelea, mai pe scurt, despre fotbal. 😀 Pariu că pot? Îmi place sportul ăsta, ba chiar l-am și practicat în liceu la modul serios, cu echipament și meciuri etc. Csf, am avut de mică feminitatea în gesturi. :))…
-
Despre brandul personal. Sau „Ușurel cu pianul pe scări”
A trecut ceva timp de când nu am mai făcut o cronică a unui eveniment. Am mai fost pe ici, pe colo, numai că nu am găsit neapărat ceva de spus. Nu scriu aici doar ca să mă aflu în treabă. Doar știți. 😀 Ei bine, joia trecută am participat la un workshop despre ce înseamnă brandul personal, unde speaker a fost Marta Ușurelu. Sesizați aluzia din titlu? Normal, că vă am deștepți. Dacă nu știți cine e Marta Ușurelu, vă zic eu: tipa aia care a lansat nebunia cu Recunosc. Sunt un țăran… Și tot ea este, mai ales, redactor-șef al revistei Biz, dar, la fel de mult, este și soția…
-
166 de ani de #Eminescu. Și încă… merge!
De-a lungul vieții acestui bloguleț drăguț, micuț, negruț, am adunat câteva articole cu privire la Mihai Eminescu. Nu da ochii peste cap și fii atent aicișa! Crezi că știi tot despre el? Te întrebi la ce te ajută să știi? Io zic că e de preferat iadul cu o persoană deșteaptă, decât raiul lângă una proastă, ca să parafrazez feisbucul cu zicerile sale filosofice. Așadar, încerc azi să pun la un loc câteva idei din niște articole de-ale mele. Am ajuns de două ori la mormântul lui Eminescu și aș fi mers și anul acesta, dar alte treburi urgente nu mi-au permis acest lucru. De aceea a venit așa târziu…
-
Ce s-a întâmplat cu Radu Banciu?
La finalul emisiunii de aseară, Radu Banciu a pățit ceva. Nu mă întrebați ce, nu-s medic. Nici măcar nu-mi dau cu părerea. 😀 Am văzut ce scriau alții, în schimb. Se zvonește că acesta a mai suferit un preinfarct în trecut, dar acum putea fi vorba, Doamne feri, de un mini-atac cerebral, să-i zic așa. Alții spun că ar fi răcit și ar fi reacționat așa din cauza unei migrene. Când se pregătea de concluziile serii, acesta nu a mai putut scoate niciun cuvânt, și-a pus mâinile la ochi exclamând un aoleo! îngrijorător. Pe pagina de Facebook a emisiunii, a fost un anunț conform căruia Banciu și-a revenit. Totuși, înregistrarea emisiunii de…
-
British Documentary la Muzeul Țăranului Român.
Săptămâna trecută am fost la Muzeul Țăranului Român să văd primul film documentar din cadrul proiectului British Documentary. Am plecat, cum s-ar spune, În căutarea lui SugarMan. 😀 Descrierea oficială ar suna cam așa: „În căutarea lui Sugar Man” este un documentar care detaliază eforturile a doi fani din Cape Town, la sfârșitul anilor ’90, Stephen „Sugar” Segerman și Craig Bartholomew Strydom, porniți în căutarea adevărului despre moartea muzicianului american Sixto Rodriguez. Cercetările lor dezvăluie o poveste de-a dreptul extraordinară, mult chiar și peste miturile care existau în jurul artistului cunoscut drept Rodriguez. Documentarul este câștigătorul a 43 de premii, printre care un premiu al Academiei și un BAFTA la categoria…
-
Cum să nu fii meltean la un concert. Paraziții la Arenele Romane. (Update)
UPDATE! Au trecut luni bune de la concertul mai jos amintit și tot atâta vreme de când eu înțelegeam (se pare că am fost singura!) 😀 că Paraziții vor lansa un nou album pe 1 octombrie 2015. Ei bine, albumul intitulat Lovitura de pedeapsă a apărut, dar nu într-o zi oarecare, ci tocmai pe 29 februarie, că doar trebuia să fie o zi și mai specială, acum, la 6 ani de la ieșirea pe piață a ultimului material semnat de cei trei „burtoși”. :)) Ăsta e cel mai vizitat și aplaudat și blamat articol pe care l-am scris eu până acum și mi-s tare mândră! Dar să lăsăm lacrimogenele de(o)parte și…
-
libster ăuărdz. ăghen. :D
V-am spus cât de mult îmi place să vorbesc despre mine? 😀 Oamenii din blogosferă încă își dau lepșe, iar eu stau la pândă să le înhaț. Lasă, domnule, să se adune aici informații pentru curioși, ce-i prea mult nu strică! Îi răspund repede Ralucicăi (care îmi este datoare cu un praz verde, nu uit) :)), dar aleg numai întrebările la care nu am răspuns aici sau dincolea. 🙂 Răspunsuri ilustrate, că doar am stabilit un trend 😀 : Cine este omul din spatele blogului? Omul sunt eu. Cu O mare. De tipar. Cum să mai zic să nu mă repet? Georgiana Mihăilă îmi este numele, pe asta chiar nu am…
-
Psihologul de neserviciu despre relații eșuate.
Despre relații eșuate am tot evitat să vorbesc. Am zis că nu sunt specialitatea mea, îi las pe adevărații scriitori să le dezbrace de secrete. Și tot eu sunt cea care vrea acum să-ți vorbească. Uite-mă cum mă uit în desaga unde-mi țin cuvinte de ocară. Nu-i niciunul. 🙂 Orice prietenie îți poate deveni, la un moment dat, o relație. Nu vei ști niciodată însă cât va dura. Va fi bine? Vei pierde un apropiat, încercând apoi să înțelegi de ce n-a mers? Sau va fi la fel de bine în relația amoroasă așa cum vă este atunci când vă întâlniți, prietenește, la un suc și râdeți neîncetat de orice…
-
Ziua Internațională de Apreciere a Pisicilor Negre – 17 august
Ziua Internațională de Apreciere a Pisicilor Negre Ce? Nu știați că există așa ceva? Americanii ăștia se gândesc la toate cele, domnule! Nu prea mă interesează pe mine de sărbătorile lor, dar asta chiar mi-a atras atenția. Da, e cu pisici negre, dar nu este vorba numai despre asta. 🙂 Ziua de 17 august a fost denumită Ziua Internațională de Apreciere a Pisicilor Negre pentru a atrage atenția asupra acestor animale care suferă din cauza culorii blăniței lor. Nu e absurd? Pisicile negre sunt la fel de bune animale de companie ca suratele mai… colorate. Sunt subiectivă, dar cum să nu fiu? Pot spune mai degrabă că sunt mai aproape de subiect…
-
Happy end.
Mă întreba cineva la un moment dat de ce pun punct după fiecare titlu. Mă așteptam la o astfel de întrebare, știut fiind faptul că după titlu nu se pune semn de punctuație. Am scris și aici despre iubirea mea pentru punct. 🙂 Dar, pe scurt, îmi place punctul. Nu-l privi cu ochi reci ca și cum ar fi vorba de un sfârșit – ba dimpotrivă. Punctul îți deschide drumuri noi, îți oferă ocazii, te șterge de praf, te motivează. Pe mine mă, pardon. 🙂 De ce introducerea asta? Pentru că joi am văzut piesa de teatru Happy end la Godot Cafe-teatru.
-
Prima leapșă. :D
Fraților, mi-am luat leapșă. Și e prima! 😀 Am tot văzut cum se numeau ei între ei, bloggerii, dar priveam cu ochii mici și fără să acord prea mare importanță. 😀 Dar aveam așaaa.. o mică dorință de a fi nominalizată și eu la rându-mi de cineva, să răspund și eu unei provocări. Abia azi am văzut nominalizarea pe care mi-a făcut-o Bloggănstein, căreia îi mulțumesc! Sincer, nu formal. 🙂 Așadar, lumeee, lume! Prima mea leapșă: Cei care vor fi nominalizați de mine au de bifat câteva căsuțe înainte să se apuce de scris. Trebuie: să mulţumești persoanei care te-a nominalizat – ye, ye! ^^ Mulțam fain! Mi-ai făcut o…
-
10 motive ale insomniei.
Nu știu cum se face, dar în ultima vreme am tot scris sub formă de jurnal. 😀 nu-i vina mea, e de la soare, de la electromagnetism, astea. :)) Gata, bre, mi-am revenit și, cu mânecile suflecate, trec la treabă serioasă. Nu că alergatul și alte simțiri nu fură serioase, doar că mai trebe și ceva în stilu-mi caracteristic. Mai acidozâmbărețopamfletistic. 😀 Așadar. O listuță, niște bulbi drăguți și toată lumea iese din starea nasoală de bocet și jale. Hopa, că n-a murit nimeni. :)) Cele 10 motive (nu cauze, că nu-i nimic negativ aicea) ale insomniei: