Panseuri
-
Vai de capu’ nostru!
Nu mai poți să susții ceva sau pe cineva că, gata, „te-ai dus pe fentă”. Și culmea e că susțin asta fix oamenii care, cel mai probabil, sunt deja fentați de știm noi cine. La fiecare postare despre protestele din Piața Victoriei, există cel puțin un postac lătrău, care vine și-ți explică ție cum stă treaba și cum nu știi cine ești tu în viața ta. Că ești *insert here orice apelativ jignitor* și că oricum în locul actualilor din justiție vor veni alții și mai hoți. Concluzia? Ce rost are să te inflamezi? Mai bine șezi pe fund în canapeaua ta pufoasă, la căldurică, la un meci. Mai un…
-
Târgul, fusta și emoțiile
Doamne, cât e de complicată viața asta a omului! Și a mea, deci. Când nu se întâmpla nimic notabil, când tot ceea ce făceam se baza pe o rutină strictă, intram într-un soi de tristețe diferită de tot ce am trăit până să devin mamă. Se amestecau în sufletul meu mii de sentimente contradictorii, deși, rațional, știam de ce așa și nu altfel. Aș fi stat non-stop să-mi privesc copila (ceea ce aproape că mi-a reușit), o sorbeam din priviri și aș fi strâns-o la piept în fiecare secundă a existenței ei pe acest pământ. Apoi, când mă uitam în direcția laptopului sau a agendei de planificat evenimente sau alte…
-
#Leapșa13 | Toamna asta m-a învățat că…
Toamna e anotimpul care te obligă să încetinești puțin. Să stai mai mult în casă sau, dimpotrivă, te îmbie la plimbări lungi, să asculți frunzele cum foșnesc sub tălpi, să-ți bei cafeaua fără grabă (ideal!). Și, inevitabil, să te gândești la tot ce s-a întâmplat în ultimele luni. Noiembrie, ultima lună de toamnă. Mai avem vreo 54 de zile până la Crăciun, se termină și 2025. Așa că m-am gândit să lansez o leapșă simplă, dar plină de sens: „Toamna asta m-a învățat că…” O leapșă despre schimbări, revelații mici (care o fi diminutivul?) și lecții personale, uneori amuzante, alteori profunde. Toamna asta m-a învățat că… Melancolia poate fi un…
-
Ritualul meu din fiecare dimineață și mult bla, bla
Am vrut să public articolul ăsta pe 1 octombrie, dar ziua a fost dedicată în totalitate altei activități. De suflet. Poate, voi vorbi despre asta cândva. Deocamdată, povestim despre altele. Nu simțiți și voi că luna octombrie înseamnă, cumva, un nou început? Citisem undeva că, pentru unii oameni, Anul Nou începe în cea de-a zecea lună. Nu în martie, nu în ianuarie. Ci în acest octombrie când sumbru, când însorit și ruginiu. Când cauți mai cu poftă ceașca în fiecare dimineață. Când începi să pui haine groase pe tine, să folosești mai des umbrela, când cafeaua capătă o nouă semnificație. Sau tot veche, dar reînnoită cumva. Vezi această postare…
-
Judecăți la îndemână | #chestii 3
Frământ între degete puful din buzunarul gecii, adunat acolo de iarna trecută, probabil. Sau nu știu cum naiba se formează el acolo. Cum se naște din nimic și ajunge o bilă perfect rotundă, rotită aproape la nesfârșit între arătător și degetul mare. Și de ce i se spune arătător dacă nu e frumos să arăți cu degetul? E ca și cum ni se râde în față. Ni se spune că avem, dar nu putem să-l folosim. Exercițiu de disciplină. Greu. Pentru că e foarte la îndemână să arăți cu degetul, niciodată spre tine. Vântul îmi intră în ochi și încerc să mă mențin dreaptă. Lăcrimez fără să plâng. Ce ți-e…
-
chestii #1
Unpopular opinion: #SocialMedia isn’t fake. Sau nu poate fi rezumată la atât. Este doar foaaarte selectivă. Și, de fapt, nu E, ci O FACEM noi să fie așa. Că ne arătăm fața mai ales când zâmbim. Că povestim călătorii, nu durerile vechi. Că ne arătăm în hainele alea care ne avantajează. Dăm zoom pe fiecare por să fie în regulă sau îl zugrăvim direct cu un filtru #oftheday. Sau, mă rog, asta era tendința acum câțiva ani. Acum ne-am mai relaxat. Finally. Cei mai mulți creionam în social media o #persona pe care ne-am fi dorit să o vedem dimineața în oglindă. Să o vedem și să nu strâmbăm din…
-
Ce înseamnă să fii român? – Răspunsurile ChatGPT
Voiam să public ceva încă de ieri, când a fost Ziua Națională a României. România, așa cum o știm noi, a împlinit 105 ani. Mai bine de un secol, însă atât de tânără pe harta lumii. Dar nu despre contextul istoric al Marii Uniri vreau să scriu astăzi. Nu că l-aș stăpâni extrem de bine, cu toate ițele lui… Azi, pe 2 decembrie, mi-a venit mie pe chelie să mă întreb: Ce înseamnă să fii român? Ani la rând am postat pe facebook statusuri care mai de care mai pline de patos la adresa țării mele. Mă enervau oamenii care nu puneau virgulă în urarea La mulți ani, România! Mă…
-
Despre fericire și alți demoni
Deși ora este destul de înaintată pentru a mai scrie ceva despre Ziua Internațională a Fericirii, m-am așezat acum la laptop pentru a așterne, totuși, câteva rânduri. Ziua Internațională a Fericirii… Se sărbătorește în fiecare an pe 20 martie. De-a lungul timpului, am tot creat postări în social media despre această ocazie de a ne focusa pe motivele pentru care suntem fericiți. La un moment dat, chiar am filmat acasă un clip. Nu mai știu ce am zis acolo, dar vi-l las mai jos și, poate, cu ocazia asta îl voi revedea și eu. Împlineam 30 de ani. În câteva ore, voi atinge borna cu numărul 36. Ceea ce am…
-
Dragobete vs. Valentine’s Day – De fapt, de ce trebuie să fie „versus”?
Hai că nu am mai scris de multă vreme un articol d-ăsta în care îmi „dau cu părerea”* pe interneți. Înainte, postam statusuri când mă fulgera câte-un gând prin vreo emisferă (cerebrală… sau nu :D). Dar, nu știu, nici asta nu prea îmi mai place să fac. S-a umplut feisbucul de părerologi, de seismologi, de rupți-în-dos care te învață în 30 de secunde cum să câștigi bani pe Amazon, de comentaci cu pretenții de politologi, de nutriționiști ce-ți repetă aceleași lucruri pe care oricum le știai de la bunica (nimic nou sub soare). Și tot așa. *de evitat expresia „îmi dau cu părerea” – poate fi înlocuită cu succes de…
-
S-a dus și 2022. Hey, 2023, show me what you got!
E 31 decembrie, aproape ora 18. Am în gând de câteva zile articolul de față. Și am zis să aștern aici câteva gânduri despre anul ce tocmai se încheie… S-a dus și 2022… Per total, a fost un an bun, dacă aș face o medie. Foarte bun, din anumite puncte de vedere. Dar a fost și foarte dureros. Unul dintre acei ani triști, ce mi-a mai știrbit din suflet. Încă o bucată. După câteva luni de suferință, Neagra mea li s-a alăturat membrilor familiei mele ce nu mai sunt pe acest pământ. Cel puțin, nu în mod vizibil… Nu am povestit aici, pe bloguri, până acum. Am scris despre, dar…
-
Perioada aia greu de (de)scris. Permite-mi o pauză de (la) tot.
Au trecut sărbătorile, iar Anul Nou m-a găsit cu nu știu câte articole începute.. și lăsate așa, într-o mocirloasă ciornă. Mă simt ca și cum aș începe să trăiesc (prin scris), dar mă opresc undeva la jumătate. Undeva, între viață și apocalipsă. Dar iată-mă din nou în acest catharsis ce mă arde și mă consumă. Îmi întrețin focul interior cu surcele de gânduri ce-mi zbiară dinăuntru: lasă tot și ocupă-te de tine! De mine? Adică de suflet. Am obosit de la atâta sensibilitate și bâjbâi printre filme și cărți, caut întrebări pentru răspunsurile pe care mi le-am dat deja, dar le reneg. Caut confirmări, zice-se. Meditații de începător, atenție la respirație, golește-te…
-
când două universuri își dau mâna..
..are loc un anti-big bang. la fiecare două secunde se mai creează unul. și încă unul. până când pierzi șirul și te oprești din numărat. te prăbușești într-o anestezie totală, uiți de tine, de tot ce erai și îți îmbrățișezi noul eu. te așezi pe iarbă crudă, cu privirea spre stele și te întrebi ce se află pe fiecare dintre ele, ce le face să strălucească în întuneric. și de ce apar în fiecare noapte, chiar de nu le vezi. și te mai gândești la materialul ăla negru pe care ele sunt cusute în fiecare seară, cu aceeași răbdare, de o mână invizibilă. cum ar fi să-ți crești aripi de…
