• Frânturi de suflet,  Panseuri

    În spatele ușilor închise..

    Astăzi am avut un moment din acela în care te deștepți de parcă ți-ai lua o palmă peste ochi, în care ți se confirmă lucruri pe care le știai, dar le țineai departe de văzul tău și al tuturor, gânduri bine ferecate în spatele ușilor închise.. Am auzit o femeie plângând. Trecând pe lângă o ușă (rămasă) anonimă, am tresărit. Dinăuntru se auzea un bocet de femeie. Sugrumat, ca pentru ea, plângea pe cineva cu vorbe. Jelea. M-am oprit pentru o clipă și am realizat timpul. Nimic nu ne aparține, doar timpul este al nostru.” Seneca M-am regăsit în starea ei și am simțit ce zicea. Vorbe plânse, rupte din…

  • Panseuri

    Ruleta rusească cu oameni. Despre dragoste, în alte feluri

    Viața mea e un pistol. Vechi din ’87, îl încarc de cele mai multe ori inutil. Cu fel de fel de gânduri, cu stres și planuri peste planuri. Am gloanțele mele din cerneală, scriu. Asta știu să fac. Viața mea e un pistol plin dimineața, golit în oameni peste zi și pus în noptieră noaptea. Nu știu când se răcește, pare că trage continuu.. Viața mea e un pistol cu bile. Ochii mei, ca două bile de cauciuc. (A)trag cu privirea, străpung pori deschiși sub mângâieri străine – uite doi îndrăgostiți pe o bancă în parc. Bilele astea căprui râd, au învățat să plângă, dar numai după ce au ajuns…

  • Aberații,  Filosofie pe genunchi,  Panseuri

    Scrisoare fără nume 4 – Troc în dragoste

    Astăzi îți propun un troc în dragoste: tu îmi oferi răbdare, eu îți dau la schimb o iubire. Dar să știi că eu nu pot iubi cu jumătăți de măsură, nu-mi plac lucrurile făcute doar pe jumătate. Dacă pornesc pe un drum, îmi doresc să merg până la capăt. Dacă vei înțelege că răbdarea și disponibilitatea de a face compromisuri sunt cheia unei relații ca pe timpuri, atunci putem fi fericiți. Împreună. Nu te-ai săturat de singurătate? De nopțile în care stai și te întrebi ce va urma, oare ce fată va rămâne lângă tine până în ultima clipă? O ființă cu care să construiești o familie exact așa cum…

  • Despre mine și ce lucruri minunate fac eu,  Panseuri

    Sărbătorile-s făcute pentru „acasă”

    Disclaimer! Postare cu dulcegării, zâmbete și good vibes. O pisică neagră atipică! 😀 Nu pot să spun că am fost dintotdeauna îndrăgostită de perioada sărbătorilor, dar astăzi mi-am amintit un miros pe care nu mai credeam că-l voi reîntâlni vreodată. Se spune că parfumul este modul cel mai ușor în care poți călători în timp. Într-o fracține de secundă îți amintești de el, de îmbrățișarea caldă și de sărutul pe gâtul gol. Sau, trecând pe lângă o brutărie, mirosul de pâine caldă îți amintește de tine, copil fiind, cum mâncai aproape o pâine numai pe drumul spre casă. Astăzi mi-am împodobit brăduțul. Mi-am dorit de mult timp să-mi cumpăr unul…

  • Filosofie pe genunchi,  Panseuri

    Tu când ai spus ultima oară cuiva „Te iubesc”? :)

    M-am gândit că în noaptea asta ar trebui să-l aștept pe Moș Nicolae. Să-mi lustruiesc ghetuțele (care pereche ar fi mai potrivită?), să îl asigur pe bătrân că am fost cumințică și să-mi aștept dulciurile, bananele și batoanele Fitness. Cu ciocoaltă albă, pls. Dar asta ar fi, cumva, ceva banal. Nimic extraordinar. M-am gândit să fiu eu Moșul pentru ceilalți. Să le las în ghetuțe, tiptil, acest articol spre aducere-aminte. Viața e construită pe o temelie alcătuită din cărămizi ale iubirii. Mai mici sau mai mari, toate stau la baza oricărui aspect al vieții noastre. Îți iubești familia, îți iubești partenerul, jobul, pisica, mașina sau copacul plantat în copilărie în spatele…

  • (de)Lirice,  Aberații,  Panseuri

    Cioburi de (nin)soare. Sau formele sparte ale gândurilor alb-negru

    Aruncasem în gol câteva rânduri desenate pe cerul minții mele. Le apuc acum de un capăt, le pun căpăstru și încerc să le mângâi pe creștet. -Stați cuminți, le spun. Nu vreau decât să vă așez în ordine, e în regulă. Sunt diferite și realizez acum un curcubeu alb-negru și un gri. M-am plictisit să le văd cum aleargă fără noimă de colo până.. dincolo. Nu înțeleg. Am vrut doar să le scot la lumină, dar eu scriu întotdeauna în negru. Dâre de catran tânjesc pe foaie de copac în rețea- pădurenebună. Se scurg ochii după pătrățelele uniformei școlare purtate în clasele primare. Atunci am învățat să scriu cu litere…

  • (de)Lirice,  Filosofie pe genunchi,  Panseuri

    (De)căderea. Sau cum mi-am cunoscut Alter Ego-ul.

    Văd dublu. Simt ori doi. Pământul mă ține captivă într-o fugă ca într-o roată pentru cobai. Rugă pentru moartea frunzelor și sinuciderea lor – toamna asta-i doar un purgatoriu, uite-o cum își trimite copacii la sanatoriu ca pe un Dali român dator. Amețeala dinainte de pierderea cunoștinței, a cunoștințelor și a conștiinței, Nu o mai am, am dat-o dispărută, retardato. Am de căzut, de umblat, de simțit, de furat curent. Decadent mod de a-mi exprima doar o altă perspectivă beată, în ceață, înceată (de)asupra unor mustăți de vină că-s atât de obosită, de plină și-n deplină (de)formare ambițioasă că nu-mi pasă de-o simplă pasă proastă. Știu doar că am luat…

  • (de)Lirice,  Filosofie pe genunchi,  Panseuri

    Actualizare de date. [Poemul din 2016]

    Mă uit acum la albul ăsta spălăcit de milioane de pixeli și mă întreb care ai fi tu dintre ei toți. Poate ăsta din mijlocul c-ului? Sau poate cel ce stă la colț? Pe monitor, în dreapta, unde e Recycle Bin. Ah! Cum aș vrea să nu-mi mori. Mi-ai sări în ochi la fiecare mișcare de mouse, la fiecare deschidere de fereastră. Vreau să ne personalizăm desktopul și cursorul, să ne luăm după săgeata comună – să ne indice viitorul, lasă trecutul. Uite-ne și uită de like-uri și commenturi. Iată-ne și iartă-ne pentru erori 404. Ne-am vindecat de BSoD, ecranul albastru ne arată acum cerul, cerul lung și curbat sub…

  • Aberații,  Filosofie pe genunchi,  Panseuri

    Cine hotărăște ce e bine sau ce-i rău?

    Ai cunoscut vreodată sentimentul acela în care te simți captiv în mijlocul unei intersecții, acolo unde drumul se bifurcă și trebuie să iei o decizie? Care e calea cea bună? Cine hotărăște ce e bine sau ce-i rău? Hai, îți spui, ia o decizie! Timpul trece, nu te așteaptă.. Trece la fel pentru toți, deși ai vrea să schimbi multe din punctul ăsta de vedere. Trebuie să grăbești lucrurile, deși îți plac fix așa cum sunt. Dar timpul nu te așteaptă, ai uitat deja?… Mă simt captivă în fața unui drum ce pare însorit, lipsit de griji și plin de nebunia clipei, dar știu că e cu sens unic. Și…

  • Despre mine și ce lucruri minunate fac eu,  Panseuri

    Ce mă face pe mine fericită: 1. Cafeaua de dimineață

    Bună dimineața! Știu că sună ciudat să vă zic eu asta, cea mai anti-matinală ființă, dar da, astăzi este despre începutul unei zile reușite, despre ce mă face pe mine fericită. Iar un salut prietenos, spus sincer și deschis, cu zâmbetul pe buze, cu siguranță ar însenina ziua oricui. 🙂 Dintotdeauna m-am considerat un om simplu, iar atunci când începeam, poate, s-o iau razna, mă redresam imediat și încercam să mă mențin pe linia de plutire. Am fost atrasă mereu de gesturile mici, de atenția la detalii până dincolo de așteptări. Îmi plac lucrurile simple, iar astăzi va fi vorba despre un gest minim care mă face fericită (aproape) în fiecare…

  • Evenimente,  Panseuri

    M-am îndrăgostit și m-a făcut să plâng.

    M-am îndrăgostit și m-a făcut să plâng. Sună a clișeu deja. Mai ales în vremurile noastre. O fătucă se îndrăgostește și, la un moment dat, ea are de suferit. Și plânge. Nup, nu despre asta vreau să vorbesc azi. Dragostea nu poate fi durere, dar poate fi lacrimi. Lacrimile de fericire îți spală ochii de urâțenia oamenilor meschini și îți lasă sufletul senin. Dragostea te face mai bun. Și orb (dar asta e altă poveste). E adevărat – m-am îndrăgostit și m-a făcut să plâng. Dar nu regret momentul (re)găsirii. Ba dimpotrivă. Iubesc vioara de când mă știu. Întotdeauna m-a făcut să vibrez într-un fel în care niciun alt instrument nu…

  • Aberații,  Panseuri

    Povestea mea spusă de dr. House

    Mă uit că nu am mai scris pe aici de mai bine de o săptămână… Se pare că atunci când suntem bine, când avem impresia unei pojghițe de fericire, uităm de creație. Ce să scrii despre fericire? Cred că și cuvintele ce exprimă optimismul sunt mai puține decât cele din abis. Uite-mă, scriu din nou ascultând Secret Garden, desperados în dreapta mea, lumini stinse și un ventilator anost ce-mi vâjâie în spate. Nu te preface că nu știi ce zic. Ai trecut și tu măcar o dată prin stări din astea mai proaste. Lasă, bre, că trec ele! Mă uit că data trecută eram hepi (deși aș fi putut să nu…