Jurnalism

Columna lui Traian. Atenție! Articol documentat!

Ce m-a apucat să scriu despre Columna lui Traian, poate vă întrebați. Ei bine, ziua de 12 mai mi-a amintit de acest subiect pe care l-am avut de aprofundat pentru master. În anul 113, pe 12 mai, a fost inaugurată la Roma, în forumul nou construit, „Columna lui Traian„, operă atribuită lui Apollodor din Damasc. Așa mi-am spus că ar trebui să public ceea ce am scris acum vreo patru ani pe mesele BCU (nu e bancă :)), e Biblioteca Centrală Universitară „Carol I”).

Atenție! Articol lung, dar mega-interesant 😀

După ce a cucerit Dacia, Traian s-a hotărât să ridice în centrul Romei o serie de construcții monumentale, în piața care îi va purta numele (Forum Traiani), monumente ce vor înscrie în istorie, pe veșnicie, biruința armatei romane asupra dacilor.

Predarea dacilor în fața lui Traian

Forul lui Traian a fost creația lui Apolodor din Damasc. Originală și unitară, această construcție a stârnit admirația contemporanilor săi. Regăsim aici elemente arhitectonice orientale, îmbinate armonios cu cele din arhitectura romană. Acest For al lui Traian se întinde pe o suprafață de 11 km2 (116×95 m). Intrarea, construită chiar în anul morții lui Traian (117 e.n.), este reprezentată de un arc de triumf, cu o singură deschidere.

În spatele statuii se înălța Basilica Ulpia, construcție monumentală ce constituia loc de adunări, de judecată, de încheiere a afacerilor și ocupa întreaga lărgime a forului. În acest sens, stau mărturie monedele unde basilica era figurată ca fiind un edificiu dreptunghiular, înălțat de la sol pe trei trepte și înzestrat cu un dublu șir de coloane, dăltuite în granit cenușiu. Treptele se întindeau pe toată lungimea clădirii și spre sala centrală, împărțită în cinci „nave”. Atât fațadele, cât și interiorul basilicii erau ornate cu statui ale unor personaje ilustre, trofee de război și statui ale dacilor învinși.

Arcul de triumf de la intrarea în for nu s-a păstrat, cum nu s-a păstrat nici statuia ecvestră de bronz aurit a lui Traian, operă probabil a aceluiași Apolodor. Pe lângă statuile unor personaje ilustre de la Roma, halele lui Traian și Templul lui Traian cel trecut între zei (monument ridicat de împăratul Hadrian în memoria predecesorului său), se aflau aici două biblioteci construite la porunca lui Traian pentru a adăposti, una scrierile latinești, cealaltă – volumele (volumina) grecești și arhivele imperiale (documente de valoare, memorii ale împăraților, senatusconsulte, vechi edicte ale pretorilor).

Bibliotecile comportau coloane și aveau două etaje. În pereții lor erau practicate numeroase nișe, în care se găseau dulapuri pline de suluri de papiri, cuprinzând operele literare și documentele de arhivă. Nu trebuie uitat că Traian nu era doar militar de geniu, ci și istoric-memorialist.

Columna lui Traian – filmul grandios al războaielor dacice

Între aceste două biblioteci se înălța Columna Traiana, cea mai cunoscută realizare arhitectonică a lui Traian, ale cărei reliefuri sculptate puteau fi admirate, în vechime, de la etajele bibliotecilor. Columna e un monument artistic de prim ordin, o mărturie a geniului artiștilor romani sau greco-romani de la începutul secolului al II-lea e.n. Desigur această politică urbanistică includea o anumită doză de megalomanie. În condițiile în care, chiar sub Traian, existau numeroși oameni săraci, afectați de inflație.

Columna Traiana prezintă, din punctul de vedere al glorificării lui Traian, însă și al unei relatări, care se voia relativ exactă, filmul grandios al războaielor dacice. Analogia cu cinematograful modern nu este deloc hazardată. Alain Michel a susținut că fresca istorică, alcătuită de Tacit, reprezintă o ripostă antitriumfală față de filmul Columnei. Trebuie să ținem seama, însă, că termenii aceștia pot fi inversați. Putem pune invers problema: columna pare a da replică antitetică scrierilor lui Tacit și Iuvenal, parcă venită ca o completare, mult dezvoltată, a considerațiilor, ele însele mai ales exaltante, enunțate de Pliniu cel Tânăr.

Edificarea Columnei a format momentul culminant al construirii Forului lui Traian, cum îl prezintă diverse surse epigrafice și literare. În realitate, edificarea Columnei a început în 107, a fost terminată în 112 și inaugurată la 12 mai 113, fiind unicul monument bine păstrat în mijlocul unui câmp plin de ruine. Pe fusul ei înalt urcă în spirală imagini din cele două războaie dacice purtate de Traian, imagini sculptate în relief și, în antichitate cel puțin, policrome. Acest fus era surmontat de statuia ecvestră, din bronz aurit, a lui Traian, statuie ce a fost înlocuită, în 1587, de cea a apostolului Petru.

Structură

Fusul Columnei este compus din șaptesprezece enorme blocuri cilindrice și are o înălțime totală de 29,78 m. Diametrul fusului este de 3,83 m la bază și de 3,66 m la vârf, iar lățimea panglicii de reliefuri crește treptat, dinspre bază înspre vârf, de la 0,89 m la 1,25 m. Într-o încăpere înaltă de 6 metri, lungă de 5 metri, lată de 10, în legătură cu vestibulul aflat în interiorul Columnei, au fost depuse urnele care cuprindeau cenușa lui Traian și cea a Plotinei. Aceste basoreliefuri, aceleași ce l-au stupefiat pe împăratul Constanțiu II, în secolul al IV-lea, se întind pe o lungime de 200 m, în 23 de spirale, pe care se desfășoară 150 de secvențe și aproximativ 2500 de figuri sculptate pe loc, după fixarea celor 19 tambururi din marmură de Carrara (fiecare cântărind 40 de tone).

Traian apare în 60 de secvențe. Eutropiu preciza, încă din antichitate, înălțimea acestui monument (39,83 m, fără statuie). Somptuosul monument încorpora o bază cubică, din marmoră de Paros, împodobită în exterior cu ilustrații ale trofeelor dacice. Deasupra intrării în Columnă, pe unul dintre bazamente, se afla inscripția care înregistra edificarea monumentului. Deasupra ușii se află inscripția:

„Senatul şi poporul roman Împăratului Caesar,

fiul divinului Nerva, Nerva Traian Augustul,

germanicul, dacicul, mare pontif, învestit pentru a

XVII-a oară cu puterea de tribun,

aclamat de şase ori imperator, consul pentru

a VI-a oară, părinte al patriei, pentru a se arăta cît de

înalt era muntele şi locul săpat cu eforturi atît de mari.”

Momentele de pe Columnă…

Este vorba despre de excavarea pământului din colina Quirinal și din șaua ce o lega pe aceasta de colina Capitoliu, pentru amenajarea Forului lui Traian. În interiorul fusului Columnei se găsea o scară elicoidală de 180 de trepte, luminată până la vârf prin mici ferestre longitudinale. Scenele sunt grupate tematic și oarecum cronologic; predomină cele de luptă și cele în care dacii se supun. Apar soldați care construiesc, împăratul care face sacrificii în calitate de mare preot, se adresează soldaților, primește soliile sau închinarea dacilor. Dintre momentele aflate pe Columnă, cele mai relevante ar fi:

  • Pătrunderile lui Traian în Dacia;
  • Supunerea anumitor daci, contrariați de strategia centralizatoare a lui Decebal;
  • Bătăliile;
  • Diversiunea din 102;
  • Campania finală;
  • Asedierea Sarmizegethusei;
  • Sinuciderea regelui învins etc.

Nimic nu este repetitiv, totul este plin de dinamism, de durere și compasiune.

Romanii construiesc poduri, castre, orașe, ajutați fiind de Iupiter. Calmului latin îi este contrapusă dezordinea finală a dacilor. Acest film exaltă comportarea triumfală a optimului principe, însă dă seama și de momentele dificile ale războaielor dacice. S-a observat, totuși, că sculptorii Columnei ar fi ignorat anumite realități locale și că ar fi confundat întăriturile citadelelor dacice cu cele ale gallilor. Fără îndoială, în ciuda preciziilor oferite de acest film, anume scenele care ne oferă informații prețioase despre portul dacilor, ocupațiile lor sau armele de care dispuneau, multe scene descumpănesc arheologii specialiști în Columnă.

Nimic nu este repetitiv, totul este plin de dinamism, de durere și compasiune

Deși romanii sunt prezentați mereu învingători, deși nu există nicio imagine de roman ucis în luptă, în vreme ce dacii sunt arătați zdrobiți în toate înfruntările, chirciți, căzuți sub copitele cailor, săgetați, decapitați, cu toate acestea, se desprind din aceste reprezentări o mare compasiune și admirație a autorului față de daci. Dacii luptă până în ultima clipă pentru a-și apăra libertatea și pământul.

Mai mult, în afară de celebra scenă a sinuciderii lui Decebal, există mai multe scene de sinucidere în masă a dacilor, care nu au acceptat să ajungă prizonieri în mâinile românilor: fie își străpung pieptul sau gâtul cu pumnalul, fie, într-o scenă mult discutată, beau otravă. (După alte interpretări, ar fi vorba de împărțirea ultimelor provizii de apă, nu de împărțirea otrăvii.) Scena este una dintre cele mai dramatice de pe Columnă. Durerea este sfâșietoare, dar este mai mult durerea înfrângerii decât chinul morții.

Majoritatea exegeților consideră că reliefurile reprezintă ilustrația Comentariilor lui Traian, opera literară pierdută a împăratului, fiind vizibil caracterul de versiune oficială asupra evenimentelor, de act de propagandă pentru Imperiu și pentru împărat.

Încă se fac descoperiri…

O descoperire senzaţională făcută anul trecut la Turnu Severin reiterează necesitatea studierii cu mai multă aplecare a celebrei Columne a lui Traian de la Roma. În timpul unor lucrări de construire a unui pavilion în curtea Muzeului „Porţile de Fier” a fost identificat un amfiteatru sculptat pe Columna lui Traian. Potrivit unui basorelief de pe monument, amfiteatrul se afla la piciorul podului construit de Apolodor din Damasc peste Dunăre, adică exact în locul în care a fost găsit în 2010. După mai bine de un secol de căutări zadarnice, iată cum această nouă descoperire arheologică vine să confirme încă o dată că scenele sculptate pe monumentul din capitala imperiului nu sunt fantezii ale celebrului arhitect Apolodor din Damasc, ci o adevărată cronică în piatră a unor evenimente reale despre care istoria vorbeşte cu probe.

Deşi la noi relativ puţină lume cunoaşte faptul că italienii au reuşit să reconstituie cu tehnici ultramoderne culorile originale care dădeau strălucire acum aproape 19 secole Columnei lui Traian, acest lucru era o realitate încă din penultimul deceniu al secolului trecut.

În anii `80, un colectiv de specialişti în studii nucleare, folosind reflectoscopia computerizată în infraroşu, captarea radioactivităţii, analizarea semnalelor dinamice până la o frecvenţă de 1.000 Hz, analiza elementară, care includea spectometria de fluorescenţă X şi sematometria, a scos din „tegumentele” marmurei culorile autentice în care fusese pictată iniţial Columna, ducând la „identificarea absolută, în perfecţiunea individualizată a celor 2.500 de figuri păstrate în frânturi de cronică”, cum spunea prof. Ion Dumitriu Snagov în 1996 în „Monumenta Romaniae Vaticana”. Astfel, a fost reconstituită fotografic întreaga Columnă, iar imaginile au fost expuse la cea de-a XLII-a Bienală a Academiei de Artă din Veneţia, vernisată sub titlul „Ştiinţa pentru artă” în 1986.

Aşa s-a putut vedea clar fiecare expresie de pe faţa personajelor, fiecare gest, fiecare trăsătură, fiecare detaliu al îmbrăcămintei, al evenimentelor redate, fiecare armă (multe din ele inserate în original în marmură, din cauza dificultăţii reprezentării lor în piatră), un uriaş tezaur de informaţii care ar putea completa cunoştinţele despre strămoşii noştri, un adevărat document multidisciplinar care, din nefericire, a rămas, cel puţin la noi, necercetat, nevalorificat încă.

Controversata scenă a sinuciderii lui Decebal se află pe Columnă

Columna lui Traian (detaliu basorelief, sinuciderea lui Decebal)

Din seria acestor episoade face parte şi o scenă de după aceea a sinuciderii lui Decebal, în care sunt redaţi doi soldaţi romani care prezintă mulţimii pe un scut capul sângerând al regelui Decebal. Despre această scenă, sursele scrise spun că atât capul, cât şi mâinile regelui au fost duse la Roma şi azvârlite pe treptele templului Gemoniilor. Ei bine, această scenă a fost ştearsă prin cioplire.

Despre autenticitatea evenimentului imortalizat în piatră depune mărturie însă un monument funerar descoperit de profesorul american Michael P. Speidel, de la Universitatea din Honolulu, în 1965, în satul Grammeni, din apropierea anticului oraş Philippi, de pe teritoriul fostei provincii romane Macedonia. Este vorba despre monumentul funerar închinat lui Tiberius Claudius Maximus, cel care i-a dus împăratului Traian capul lui Decebal. Mormântul conţine o inscripţie în care se spune, printre altele: „Tiberius Claudius Maximus, veteran, fiind în viaţă s-a îngrijit să se facă acest monument… fost făcut cercetaş… de două ori decorat în războiul dacic… de către acelaşi împărat făcut decurion… fiindcă prinsese pe Decebal şi îi dusese capul la Ranisstorum…”

Deşi cetatea (castrul sau oraşul) cu acest nume din Dacia, unde se afla Traian după înfrângerea dacilor în al doilea război din 105-106, nu a fost identificată cu certitudine, cercetători precum istoricul Ştefan Grecianu sunt de părere că ar fi vorba despre Deva.

Oricum, fapta soldatului Tiberius Claudius Maximus este confirmată şi de relieful de pe monumentul funerar care îl înfăţişează călare, repezindu-se la un dac prăbuşit la pământ, din mâinile căruia cade un pumnal încovoiat, adică Decebal care tocmai se sinucisese. Scena acestui suicid apare şi pe vase din Gallia şi Spania, dovadă că evenimentul a avut un larg ecou în epocă.

Creștinii ar fi șters scena în care capul lui Decebal este prezentat pe scut

„Ciudat este faptul că relieful în care capul lui Decebal este prezentat pe scut sau pe o tavă a fost distrus prin ciocănire minuţioasă. Nu se mai văd decât contururile care sugerează despre ce este vorba: un castru, în interiorul căruia se vede un cort militar, în faţa căruia doi soldaţi romani prezintă unei mulţimi un scut pe care este aşezat un cap uman. Cine a distrus această scenă şi de ce? Cine putea ajunge la vârful Columnei cu ciocanul şi ce l-a determinat să steargă această scenă? Căci nu este vorba despre o distrugere accidentală, nici produsă de eroziune din cauza intemperiilor. Este mâna cuiva care a vrut să dispară din istorie acest cumplit episod. Unii specialişti au oferit o interpretare total necredibilă: creştinii ar fi şters scena!

În 1536, soclul Columnei a fost eliberat din ruinele forului lui Traian din ordinul papei Paul al III-lea. Marele arhitect Fontana s-a ocupat de restaurarea lui, începând cu 1558. Între 1589 şi 1590, în locul statuii lui Traian din vârful Columnei, dispărută încă din Antichitate, a fost pusă statuia Sfântului Petru. Se presupune că scena despre care vorbim a dispărut atunci, deoarece atingea sensibilitatea creştinilor.

Pe Columnă însă, apar reprezentări cel puţin la fel de macabre: soldaţi romani prezentând împăratului capete de daci, capete de daci înfipte în pari în faţa unui castru, un soldat ţinând în dinţi un cap de dac desprins de corp etc. Apoi, pentru secolul al XVI-lea, astfel de reprezentări nu erau macabre. Mai mult, creştinii erau familiarizaţi din Noul Testament cu imaginea Salomeei purtând tava cu capul Sfântului Ioan Botezătorul. Să fie vorba de apărarea memoriei lui Traian, prezentat ca un ucigaş, cum au sugerat alţi cercetători?”, se întreabă dr. Aurora Peţan, care a studiat această problemă.

Unii specialişti cred că creştinii ar fi şters scena mai târziu, deoarece, la începutul secolului al XVII-lea, când Ludovic al XVI-lea a comandat o copie a Columnei, artistul Pietro Santi Bartoli a executat copii de detaliu de pe scenele Columnei, iar secvenţa despre care vorbim apare în lucrarea sa. De altfel, un album cu reproducerile lui Bartoli a fost dăruit bibliotecii Astra din Sibiu de către Badea Cârţan, care a adus în desaga sa de la Roma acest nepreţuit document pe care, ca şi în alte cazuri, cercetătorii continuă să-l ignore.

„Cei care au atribuit gestul distrugerii creştinilor din secolul al XVI-lea nu au cunoscut suficient istoria Columnei. Între ei se numără şi cel mai mare expert al Columnei, Conrad Cichorius (sfârşitul sec. al XIX-lea). Poate vreunul dintre împăraţii Romei de origine dacică, despre care istoria noastră nu pomeneşte niciodată, a vrut să răzbune într-un fel soarta tragică a dacilor. Sau poate altcineva, mult mai târziu, căci unele scrieri despre daci încă erau citate în secolul al VI-lea. Sau poate e doar o simplă răzbunare a sorţii… Oricum ar fi, important este că, de-a lungul vremii, durerea şi revolta pentru înrobirea Daciei au dăinuit, iar gestul ştergerii de pe Columnă a scenei celei mai umilitoare pentru daci este o dovadă limpede în acest sens”, afirmă Aurora Peţan.

De-a lungul timpului au rezistat mai multe legende în legătură cu acest monument.

Una dintre legende spune că aceast monument istoric a fost salvat de la demolare datorită Papei Grigore cel Mare. Se spune că acesta a fost atât de mișcat de o scenă de pe columnă ce îl înfățișa pe Traian ajutând mama unui soldat mort, încât s-a rugat pentru salvarea sufletului păgân al Împăratului. Apoi Domnul i-a spus papei că sufletul lui Traian a fost salvat. Tot legenda spune că limba lui Traian era încă intactă cand cenușa sa a fost scoasă de la baza coloanei, semn al salvării sufletului său. Zona din jurul coloanei a fost apoi declarată o zonă sacră, salvând astfel coloana de la demolare.

Episodul cu ţăranul român, Badea Cârţan, şi Columna lui Traian confirmă interesul omului de rând din ţara noastră, din perioada respectivă, faţă de acest monument important care confirmă naşterea poporului român şi care merită a fi reamintit pentru cei interesaţi.

Ţăranul patriot Badea Cârţan de la poalele munţilor Făgăraş, preocupat de obârşia sa şi a neamului românesc, după ce şi-a însuşit datele de istorie necesare, în anul 1896, după ce şi-a lăsat turma cu oi ortacului său, a plecat la Roma să se convingă la Columna lui Traian. După ce a trecut prin Budapesta, Viena, Tirol etc. a ajuns la Roma pe jos, după ce şi-a rupt patru perechi de opinci pe drum.

PORTRET: Badea Cârţan – cel mai citit dintre ţăranii români, un militant pentru reîntregirea neamului (Foto: Radio România Cultural)

Ajuns în faţa Columnei a îngenuncheat, a scos din săculeţul din desagă şi a presărat pământ şi boabe de grâu aduse de la Oprea Cârţisoara, prinos dacic pentru marele împărat. La intrarea monumentului şi-a aşezat cojocul pe care a dormit fericit. S-a trezit când în jurul său era o mulţime de oameni şi care au exclamat: „S-a coborât un dac de pe Columnă”. Asemănarea dintre Badea Cârţan şi dacii sculptaţi pe Columnă era evidentă.

Acest studiu vrea să prezinte, în sens general, ce însemnătate deosebită are Columa lui Traian pentru neamul românesc, lăsând deschise porțile cunoașterii și recunoașterii istoriei noastre ca neam și țară.

__________________________________

Bibliografie

  • Nicolae Georgescu, Columna lui Traian (document primit la curs)
  • Stan Stoica, Vasile Mărculeț, Vasile Valentin, Valentina Bilcea, Dicționar de istorie a României, Ed. Meronia, București, 2007
  • Eugen Cizek, Istoria Romei, Ed. Paideia, București, 2010
  • http://enciclopediagetodacilor.blogspot.ro/2011/07/nedescifratele-taine-de-pe-columna-lui.html
  • http://statuidedaci.ro/ro/columna-lui-traian
  • http://www.dacoromania-alba.ro/nr26/columna_lui_traian.htm
  • http://www.tvl.ro/roma/columna_lui_traian.html

______________________

Hai că făceam o treabă super tare! Mi-aș dori să am din nou atâta timp la dispoziție pentru a aprofunda subiecte, ca acesta, care mă fascinează și-mi deschid porți către noi orizonturi de cunoaștere. Dar, cine știe?, poate chiar îmi voi rezerva timp pentru.. mine. 🙂

PS: Înainte să scriu acest referat, am vizitat Muzeul de Istorie din București, acolo unde se află o replică a Columnei lui Traian. Este de văzut.

Comments

comments

4 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

error: Content is protected !!