-
Zâmbet cu genunchii goi.
Cunoști momentele alea în care zâmbești, dar nu știi de ce? Ai așa, o stare de zăpăceală în subconștient, încât nu-ți poți explica starea ta de bine. Lumea din jurul tău răspunde inocenței cu un zâmbet larg. Nu știu dacă sincer, dar astăzi lumea a fost mai bună. Cu mine. Astăzi a plouat. Dar ai aflat deja asta, a fost peste tot știrea. Senzaționalul situației este dat de bucuria mea că e frig. E frig și mă simt bine în cardiganul gri, în mașină, atunci când picurii de pe geamuri mă feresc de privirile semaforice – atunci zâmbesc și mai larg. În sinea mea. Genunchii zâmbetului meu sunt goi –…
-
Psihologul de neserviciu despre relații eșuate.
Despre relații eșuate am tot evitat să vorbesc. Am zis că nu sunt specialitatea mea, îi las pe adevărații scriitori să le dezbrace de secrete. Și tot eu sunt cea care vrea acum să-ți vorbească. Uite-mă cum mă uit în desaga unde-mi țin cuvinte de ocară. Nu-i niciunul. 🙂 Orice prietenie îți poate deveni, la un moment dat, o relație. Nu vei ști niciodată însă cât va dura. Va fi bine? Vei pierde un apropiat, încercând apoi să înțelegi de ce n-a mers? Sau va fi la fel de bine în relația amoroasă așa cum vă este atunci când vă întâlniți, prietenește, la un suc și râdeți neîncetat de orice…
-
Pisici cu lipici.
Toate pisicile au lipici, ați văzut, nu? Internetul a fost cucerit de ele și nu văd ce ar putea să le detroneze. De fapt, dacă nu s-a întâmplat asta timp de câteva milenii, nu știu de ce s-ar schimba lucrurile acum. 🙂 Astăzi, doamnelor, domnișoarelor, domnilor și ceilalți, a venit Momentul! A venit clipa în care vom afla motivul pentru care pisicile au lipici! Și sclipici. Hihi! Am găsit asemănări, puncte comune și, cel mai important, am revelat misterul felinelor ce nu pot fi separate de infinitul internet – adezivul Moment: fixează – pisicile împrumută din lipiciul momentului și se agață de retina ta. Le privești, le admiri fără încetare, ți…
-
Ziua Internațională de Apreciere a Pisicilor Negre – 17 august
Ziua Internațională de Apreciere a Pisicilor Negre Ce? Nu știați că există așa ceva? Americanii ăștia se gândesc la toate cele, domnule! Nu prea mă interesează pe mine de sărbătorile lor, dar asta chiar mi-a atras atenția. Da, e cu pisici negre, dar nu este vorba numai despre asta. 🙂 Ziua de 17 august a fost denumită Ziua Internațională de Apreciere a Pisicilor Negre pentru a atrage atenția asupra acestor animale care suferă din cauza culorii blăniței lor. Nu e absurd? Pisicile negre sunt la fel de bune animale de companie ca suratele mai… colorate. Sunt subiectivă, dar cum să nu fiu? Pot spune mai degrabă că sunt mai aproape de subiect…
-
Declarație de iubire.
Scrisorile nu mai sunt la modă acum. Nici măcar cele electronice. Avem tendința de a cere să ni se întâmple lucruri cu o viteză uimitoare, pentru ca, mai târziu, să ne plângem că nu ne-am bucurat îndeajuns de timpul avut la dispoziție. Vrem totul aici și acum, nu mai contemplăm. Ne doare că pierdem vremea, dar folosim visele pe post de morfină. Visele sau visurile. De aceea, azi nu trimit porumbei voiajori, nici nu bag bilețele cu mesaje în sticle pe care să le ducă valul în pustiul mărilor (de gânduri), nici e-mail nu trimit. Poate de luni încolo, la noul job. (hehe) Și nici nu va fi vreo declarație de…
-
Leapșa ilustrată.
Să vă mai zic? M-am bucurat că am primit încă o leapșă. Lăsați leapșili să vinî la mini! Îmi place să răspund întrebărilor interesante și, atât timp cât ele nu se repetă, sunt încântată să vorbesc despre mine. Și citesc cu interes și oamenii care publică, la rândul lor, astfel de postări. Regulile sunt bine cunoscute, dar azi schimbăm puțin macazul. Prima leapșă a fost ca la carte – frumos așezată în pagină, cu linie trasă cu rigla, ordonată și disciplinată. 🙂 Îi mulțumesc Ioanei că m-a nominalizat! Mi-au plăcut întrebările ei și am zis că merită o aprofundare. Leapșa mea de azi va fi una ilustrată. Asta ca să completez răspunsurile,…
-
Happy end.
Mă întreba cineva la un moment dat de ce pun punct după fiecare titlu. Mă așteptam la o astfel de întrebare, știut fiind faptul că după titlu nu se pune semn de punctuație. Am scris și aici despre iubirea mea pentru punct. 🙂 Dar, pe scurt, îmi place punctul. Nu-l privi cu ochi reci ca și cum ar fi vorba de un sfârșit – ba dimpotrivă. Punctul îți deschide drumuri noi, îți oferă ocazii, te șterge de praf, te motivează. Pe mine mă, pardon. 🙂 De ce introducerea asta? Pentru că joi am văzut piesa de teatru Happy end la Godot Cafe-teatru.
-
Vioara întâi.
Vreau să mă auzi când mă alint în mine note spumegând, trebuie să mă iei de după mijloc, să-ți așezi umărul în pliul meu, să-mi atingi coarda sensibilă cu degete lungi, liniștea căutând – Tremuri în coastele mele. Corzi între noi, fire întinse de curcubeu. Vrei să mă asculți, vino mai aproape și închide ochii strâns în gene, iubește-mi curbele și pielea de miere, dezbracă-te subit de lume. Pășești timid în scena mea fără reflectoare, public tăcut, de cremene, Potrivește-mă cu tine, fă-mă să cânt sublim sub pseudonume. Fă din cântul meu o poveste nesfârșită de mătase pe portativ, urcă-ți privirea lin, coboară adânc în simțul meu de căpătâi.…
-
World Cat Day, ziua pisicilor de pretutindeni.
Știați că în fiecare an, din 2002 încoace, pisicile au o zi închinată lor? Ziua de 8 august poartă numele de Ziua Internațională (sau Mondială) a Pisicii, alături de alte 364 de zile din an. :)) Fetele mele mi-au dovedit că sunt conștiente de statutul lor de ființe venerate din vremuri străvechi și se poartă ca atare. Dar cum să nu iubești sufletele astea? <3 Toți cei ce mă cunosc știu că sunt genul acela de crazy cat lady, dar nu am ales să fiu așa, știu că așa m-am născut: cu o dragoste maaare și sinceră pentru animale. Odată cu această iubire infinită pentru orice vietate, vin multe bucurii. Dar…
-
Prima leapșă. :D
Fraților, mi-am luat leapșă. Și e prima! 😀 Am tot văzut cum se numeau ei între ei, bloggerii, dar priveam cu ochii mici și fără să acord prea mare importanță. 😀 Dar aveam așaaa.. o mică dorință de a fi nominalizată și eu la rându-mi de cineva, să răspund și eu unei provocări. Abia azi am văzut nominalizarea pe care mi-a făcut-o Bloggănstein, căreia îi mulțumesc! Sincer, nu formal. 🙂 Așadar, lumeee, lume! Prima mea leapșă: Cei care vor fi nominalizați de mine au de bifat câteva căsuțe înainte să se apuce de scris. Trebuie: să mulţumești persoanei care te-a nominalizat – ye, ye! ^^ Mulțam fain! Mi-ai făcut o…
-
#Bucuresti2021
Anul 2021 este anul în care Bucureștiul poate fi Capitala Europeană a Culturii, ca rezultat al numeroaselor evenimente ce au loc în orașul care nu doarme niciodată. Îmi dau seama de acest lucru tocmai prin faptul că îmi culeg subiectele pentru blog din rândurile bătăilor de inimă ce zvâcnesc în vintrele capitalei. Am scris despre concertul de la Sala Palatului susținut de Beth Hart, despre expoziția lui Ion Bârlădeanu de la Hanul Gabroveni, am participat în același loc la conferința susținută de doamna Nora Iuga,
-
Recomandare de film: Solidream.
Mă gândeam acum că au zis ăștia că vin iar căldurile însoțite de nu știu ce coduri colorate. Toată lumea este cu gândul la concediu. Oricum ar fi, o călătorie e mai mult decât binevenită, fie ea în valuri gălăgioase, fie la umbra bătrâneții liniștite a unui munte. Și stând așa, lungită în pat și citind, mi-a zburat gândul la aventura echipei Solidream, prezentată într-un documentar pe care l-am vizionat la Cinema Elvire Popesco, cu ocazia campaniei A velo au cinema, prin care se dorește conștientizarea asupra riscurilor încălzirii globale. Nu o să vă mint, am mers cu mașina până acolo, dar asta contează mai puțin. 😀 Când am ajuns, curtea…
